Iulie

Liniste. Singur pe un drum plin ochi de oameni curiosi ce ranjesc atotstiutor si superior la imaginea ta usor ciudata. Subtil... Nesigur de proprii pasi, mergi mai departe pe drumul improvizat de caramizi galbene, spre palatul maretului Oz. Acasa. Amintiri ratatacite voit se intorc insotite de parfumul greu al frunzelor proaspat taiate de dafin si cimbru, ajutate de racoarea unei brize straine. Par fluturand si ondulandu-se in bucle fine si totusi razvratite, pe ceafa. Trist. Un batran abatut, adineori blocat chiar in fata trecerii aproape sterse de pietoni, aluneca in fata ta, fara sa te detecteze macar, spre un sfarsit sigur, numit " Singuratate". Scari. Un drum serpuit, inselator spre labirintul claustrofobic scos ca din visele lui Alice si Tara ei a Minunilor. Frica. Teama ca imediat ce vei trece pe sub crengile copacilor incarcati cu dorintele indragostitilor de vacanta, te vei pierde in propriile ganduri si-n umbra gardului impozant de fier. Lacrimi de dor si speranta. Apus. Lumina palida a sfertului de luna izolat, strivita sub cenusiul norilor alungati din Oblivion. Muzica indepartata de cutiuta muzicala, provenita de la bicicleta unei fetite inocente si lipsite de griji, si gangurelile copilului cu capul plecat pe pieptul mamei sale, in incercarea de a imita suava melodie de alint a fiintei ce i-a dat viata. Libertate. Ridicarea bratelor lovite inca din iunie de Soare, si a fruntii ostenite de efortul de-a scapa de incruntari de griji, spre viitor, spre o noua zi. Zi de iulie in sufletul tau.

Jucandu-ne de-a lupul moralist

Ar fi frumos... Ar fi frumos sa ne bucuram de toate lucrurile mici, nesemnificative pe care tot insistam sa le evidentiem celor din jur si pe care noi le ignoram din ce in ce mai des. Pe modelul lupului moralist, asa si noi, cei care ducem o viata perfecta. Viata perfect banala. Dar, atata timp cat dam sfaturi pe un ton sigur, deci fara sa ne tremure vocea de eventuale emotii posibil cauzate de atatea minciuni, si adaugam in context si cuvinte care nu isi au locul acolo, ci intr-un dictionar intitulat "Cuvinte lungi si grele care dau fraierilor impresia ca suntem chiar inteligenti" atunci clar vom fi crezuti. Chiar daca traim intr-o dezordine pe care inca nu o numim haos, chiar daca intreaga viata ne este invaluita intr-un abur constant de alcool si fum de tigara, si banca din parc pe care o utilizam drept pat este inconjurata de ace, seringi si lame, important e sa militam pentru pace, ca buni concetateni ce suntem. Practic, nu asta vrea fiecare din noi? Ma refer la pace, desigur. Stiu, in ziua de azi nu prea mai sunt persoane care sa recunoasca acest lucru, fiindca sunt prea ocupati sa dezminta "falsele" acuzatii ca ar fi cocalari, pitipoance, pe invers (ca sa cuprind toate sub-categoriile) sau emo kids. Nu ca societatea ar avea ceva cu ei, Doamne fereste! Si defapt, sunt de acord si imi convine ca suntem pe cale de disparitie ( militantii pt pace). Pentru ca daca nu ar fi that way, sa recunoastem. Stirile de la ora 5 ar fi desfiintate, iar noi am ramane fara ocupatii mondene...