Iulie

Liniste. Singur pe un drum plin ochi de oameni curiosi ce ranjesc atotstiutor si superior la imaginea ta usor ciudata. Subtil... Nesigur de proprii pasi, mergi mai departe pe drumul improvizat de caramizi galbene, spre palatul maretului Oz. Acasa. Amintiri ratatacite voit se intorc insotite de parfumul greu al frunzelor proaspat taiate de dafin si cimbru, ajutate de racoarea unei brize straine. Par fluturand si ondulandu-se in bucle fine si totusi razvratite, pe ceafa. Trist. Un batran abatut, adineori blocat chiar in fata trecerii aproape sterse de pietoni, aluneca in fata ta, fara sa te detecteze macar, spre un sfarsit sigur, numit " Singuratate". Scari. Un drum serpuit, inselator spre labirintul claustrofobic scos ca din visele lui Alice si Tara ei a Minunilor. Frica. Teama ca imediat ce vei trece pe sub crengile copacilor incarcati cu dorintele indragostitilor de vacanta, te vei pierde in propriile ganduri si-n umbra gardului impozant de fier. Lacrimi de dor si speranta. Apus. Lumina palida a sfertului de luna izolat, strivita sub cenusiul norilor alungati din Oblivion. Muzica indepartata de cutiuta muzicala, provenita de la bicicleta unei fetite inocente si lipsite de griji, si gangurelile copilului cu capul plecat pe pieptul mamei sale, in incercarea de a imita suava melodie de alint a fiintei ce i-a dat viata. Libertate. Ridicarea bratelor lovite inca din iunie de Soare, si a fruntii ostenite de efortul de-a scapa de incruntari de griji, spre viitor, spre o noua zi. Zi de iulie in sufletul tau.