M-am ntors. Defapt, m-am intors de pe la 7 fara 10, dar ma rog, abia acuma am deschis calculatorul.
Imi cer scuze persoanelor carora nu le-am raspuns ieri. Stiu ca am o scuza pentru orice si stiu ca pare incredibil (bine, nu chiar), dar asa patesc intotdeauna. E, pana la urma ma crede cine ma crede
Nice la telefon nu am raspuns, nu l-am avut la mine. Dar nu se va mai intampla de acuma, din moment ce nu ma mai intorc acolo. Simple as that.
Umm....da. Incep iar astia cu lucrarile lor cu tot, asa ca nu mai am acces la curent o perioada. Poate pana diseara, nu stiu sigur. Om trai si om vedea:))
Vorbim noi
Scuze din nou. Stiu ca e un mod foarte impersonal de a face asta, dar uite ca eu am facuto. Nu ma mai simt personala de ceva vreme. Sucze si pentru eventualele greseli gramaticale. Nu am nici timp si nici chef sa le corectez.
Apropo, mi-am amintit. Imi pare rau si pentru postarile anterioare. Nu am avut absolut nici o intentie sa fiu rea si nici nu am batut vreun apropo. Era mai multun fel de constatare. Pentru mine. Problema e urmatoarea. Nu sun genul de persoana care sa aiba prieteni. Pentru ca nu stiu sa-i apreciez, nu stiu sa ii tin aproape, nu stiu sa-i sprijin. Asa sunt eu. Singuratica. M-am obisnuit si cu asta. Nu pot sa spun neaparat ca-mi place, dar e acceptabila. Si e ceea ce trebuie sa fac:) I'll be ok somehow.
Eu vreau doar ca voi sa fiti bine
That's all. Ma duc sa beaus ceai.
PS: Post negru? - checked. (poate de asta sunt si mai ametita azi...)
luni, 30 august 2010
vineri, 27 august 2010
Sunt cateva zile bune de cand adorm doar plangand. Imi pare rau ca nu existi. Ca nu vei exista niciodata....
Dumnezeule, totul se masoara in timp. 11 ore de cand m-am trezit, 3 ore de cand am mancat, 10 minute de cand am stins lumina, 2 ani de cand am realizat ca prietenia mea nu inseamna mult.
Mai e atat de putin pana la "Marea Independenta"...E supraevaluata si asta. In definitiv, nu plec in Australia. Desi mi-as dori. Oricum ce e cert e ca aici nu ma mai intorc niciodata
Dumnezeule, totul se masoara in timp. 11 ore de cand m-am trezit, 3 ore de cand am mancat, 10 minute de cand am stins lumina, 2 ani de cand am realizat ca prietenia mea nu inseamna mult.
Mai e atat de putin pana la "Marea Independenta"...E supraevaluata si asta. In definitiv, nu plec in Australia. Desi mi-as dori. Oricum ce e cert e ca aici nu ma mai intorc niciodata
miercuri, 25 august 2010
Autodistrugere
As vrea sa spun tot felul de tampenii, sa scriu tot felul de aiureli, sa fac tot felul de nebunii.
Se pare ca intotdeauna ma limiteaz doar la visatul cu ochii deschisi.
Incepe sa ma distruga iar starea asta....
Se pare ca intotdeauna ma limiteaz doar la visatul cu ochii deschisi.
Incepe sa ma distruga iar starea asta....
luni, 2 august 2010
Nu sper degeaba, dar macar sa ma amagesc putin
A venit august si le fel ca si unii dintre voi ma asteptam la un great comeback.
Ca de obicei, am de gand si de aceasta data sa insel niste asteptari. Mai ales ale mele. Nu stiu cand sau daca voi mai scrie serios. Vreodata. Nu stiu daca voi mai avea inspiratia necesara sa compun sau momentele de sinceritate necesare sa-mi impartasesc sentimentele si trecutul. Nu ma mai cred in stare de multe lucruri. S-au schimbat cam multe recent. Prea multe informatii de asimilat, prea multe adaptari de facut. Incep sa ma pierd. Si sper sa fie doar unul din momentele alea de ratacire pe care le am din cand in cand
In alte ordine de idei, dar tot pe tema "august", as vrea sa-mi spun ca urmeaza ziua mea. Dar dupa cum am hotarat, in urma a zeci de ore de gandire si rasgandire, ziua mea mea nu mai exista din acest an. E doar ceva de forma. Oricum daca imi amintesc bine, 90 la suta din toate aceste asa zise sarbatoriri au fost dezamagiri. Prea amare pentru gustul meu.... Si de sportul cu "yeee, hai sa facem un tort si macar sa ma bucur singura de mine!" ma las. E patetic si sa nu mentionez, costisitor pentru un buget ca al meu
Asa ca ma astept on cateva zile sa revin cu ceva mai vesel. Eventual chiar pe 11, ca sa va povestesc cate ceva de marele meu plan
Ca de obicei, am de gand si de aceasta data sa insel niste asteptari. Mai ales ale mele. Nu stiu cand sau daca voi mai scrie serios. Vreodata. Nu stiu daca voi mai avea inspiratia necesara sa compun sau momentele de sinceritate necesare sa-mi impartasesc sentimentele si trecutul. Nu ma mai cred in stare de multe lucruri. S-au schimbat cam multe recent. Prea multe informatii de asimilat, prea multe adaptari de facut. Incep sa ma pierd. Si sper sa fie doar unul din momentele alea de ratacire pe care le am din cand in cand
In alte ordine de idei, dar tot pe tema "august", as vrea sa-mi spun ca urmeaza ziua mea. Dar dupa cum am hotarat, in urma a zeci de ore de gandire si rasgandire, ziua mea mea nu mai exista din acest an. E doar ceva de forma. Oricum daca imi amintesc bine, 90 la suta din toate aceste asa zise sarbatoriri au fost dezamagiri. Prea amare pentru gustul meu.... Si de sportul cu "yeee, hai sa facem un tort si macar sa ma bucur singura de mine!" ma las. E patetic si sa nu mentionez, costisitor pentru un buget ca al meu
Asa ca ma astept on cateva zile sa revin cu ceva mai vesel. Eventual chiar pe 11, ca sa va povestesc cate ceva de marele meu plan
Paravane
Impartim acelasi aer. Acelasi cer, aceeasi noapte. Impartim baladele nehotarate ale greierilor si susurul intelegator al raurilor. Impartim Intunericul si toate pericolele pe care le implica. Impartim stelele in cautarea de suflete pereche, luna si iepurele ei vesel, noriii care astazi refuza sai faca aparitia oricum.
Gandurile sperantele si visele? Le impartim si pe alea. Impartim focul din inimile noastre si a lumii, acelasi puls si acelasi trup. Impartim as spune totul. Si atunci, ce ne desparte cu adevarat?
Gandurile sperantele si visele? Le impartim si pe alea. Impartim focul din inimile noastre si a lumii, acelasi puls si acelasi trup. Impartim as spune totul. Si atunci, ce ne desparte cu adevarat?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)