Traiesc cu sentimentul asta de vreo... 10 ani. Nu e mult. Doar pare.
Am trecut prin atatea modificari, transformari, pseudo-imbunatatiri, incat mi s-a facut rau. Senzatia de vertij nu e normala, nu?
Ce-i cert, mi-e sila si de mine. Nu neaparat de persoana care am ajuns, ci de procesele prin care am trecut sa devin "eu" cea de astazi. Calcatul pe morminte, pe prieteni, pe sentimentele altora sunt incluse. Calcatul pe pricipii, deocamdata nu, si sper niciodata.
Incerc sa ma mai schimb. Inca o data. Rog, pentru ultima oara.
Oare chiar am ingropat tot ce era mai frumos si mai bun in mine?
sâmbătă, 20 februarie 2010
miercuri, 10 februarie 2010
Avem destinul scris in zapada murdara
Sunt aici, in spatele blocului. Stationez. Mi-e frig si frica si lene sa ma misc.
Sunt aici, in spatele blocului. Urmaresc. Intotdeauna gasesc ciori patruland zona. In urma cu doar cateva secunde sa ajung, circulau libere pe trotuar. Si pe alaturi. Si fac semn a moarte. Vezi? pana si ele au simtit ca ceva intre noi nu este in regula!
Sunt aici, in spatele blocului. Respir. Greu, prin fibrele strans legate ale fularului. L-am infasurat pana sub ochi, doar in caz de...
Sunt aici, in spatele blocului. Adtept. Sa iesi la geam, sa apara soarele, sa treaca iarna. Urasc iarna. Asta inseamna ca am iubit-o candva
Sunt aici, n spatele blocului. Uit. De ce sunt aici, de cand sunt aici, cum am ajuns aici. Dar nu uit chipul tau.
Sunt aici, in spatele blocului. Imi aduc minte. De toate. Si atunci clipele de cand stationez se multiplica pana la ordinul milioanelor, scopul venirii imi pare veridic pana la sinucidere si modul in care am ajuns pana in spatele blocului tau pare acum mult prea complicat. Trebuie sa gasesc o scurtatura
Sunt aici, in spatele blocului. 11. Atata scrie pe blocul de vis a vis. Nu pot sa-l vad, dar asa mi sa spus.
Sunt aici, in spatele blocului. Vorbesc. Copacii au inceput sa sopteasca si susoteasca. Intre ei. Acuma imi dau si mie atentie. Imi spun ceva de oaspetele tau. Cica e fata.
Sunt aici in spatele blocului. Schimb. Expresie cu expresie, dezamagirea, frustrarea si gelozia se citesc pe rand pe chip. Chiar asa, cu fularul pana sub ochi si caciula deasupra genelor.
Sunt aici, in spatele blocului. Rade. Vantul de mine, rade cu hohote si urlete si vuiete, si bate garduri scunde de metal. Scartaie totul. Si nici macar nu par batrane....
Sunt aici, in spatele blocului. Ridic. Privirea urca automat pana la nivelul geamului de la camera ta. Vad un bec aprins. E zi, consider ca faci consum inutil. Tip la tine sa-l stingi, dar degeaba. Nu cred ca esti in stare sa ma auzi atata timp cat tip in mintea mea.
Sunt aici, in spatele blocului. Se aude muzica de viori. Nu de la mine din mp3. La ala nu mai am baterie. Bine macar ca nu miroase a paine prajita.
Sunt aici, in fata blocului tau. M-am hotarat. Dar sunt inca indecisa. O sa intru la tine in bloc, la tine in casa, la tine in viata. Intebarea e cum, astefel incat sa fac impact dar totusi sa nu te sperii?
Sunt aici, in fata blocului tau si am marit pasii. Ma grabesc sa ajung la treptele de la intrare inainte sa bata ceasul 7 jumate. E un pariu stupid pe care l-am pus cu mine insumi. Dar tot vreau sa il castig
Sunt aici, la un pas de treptele de la intrare. M-am blocat. M-am intersectat cu vizitatoarea ta. O cunosc. Ma cunoaste. Ne cunoastem chiar foarte bine. Doar e una din prietenele mele cele mai bune. Sau asa am crezut
Sunt aici, pe prima treapta de la intrare. Se resimte. Conversatia scurta pe care am purtat-o cu ea inca isi pastreaza parfumul intens de iasomie. Mie imi place vanilia
Sunt aici, pe a doua treapta de la intrare. Nu pot. Nu pot sa ii ignor zambetul dulce si sincer cu care m-a tratat cand ne-am vazut. E ca un magnet, fata asta. Oare ce minciuna i-am spus fata de prezenta mea in zona asta?
Sunt aici, pe ultima treapta de la intrare. Parea in extaz. Usor imbujorata si cu reflexele unui hot in garda. Mult prea fericita. Ce i-ai facut?
Sunt chiar aici, cu mana de gratiile geamului de la usa si cu privirea in pamant. M-am blocat iar. Imi vine sa ranjesc de-a dreptul de stupida ce sunt. In acelasi timp, as vrea sa urc la tine si sa intru in casa fara sa bat la usa. Sa te pocnesc pentru tradare, sa te sarut pentru intelegere sau sa iti sar in brate? Pentru ca tin la tine. Sau asa cred
Sunt acolo, alerg si incerc sa nu ma uit in urma. Curand schimb alergatul cu pasii apasati ai unui om indignat. Curand, devine chiar un mers relaxat. Iar asta inainte sa devina mersul unei fetite rasfatate si apoi mersul unui copil tupeist. Ce fluiera.
Ma gandesc ca ... as mai fi stat. Si chiar as fi urcat daca mai aveam rabdare 2 minute sa-mi adun curajul. Dar era prea frig.
Urasc iarna. Asta inseamna ca am iubit-o candva.
Sunt aici, in spatele blocului. Urmaresc. Intotdeauna gasesc ciori patruland zona. In urma cu doar cateva secunde sa ajung, circulau libere pe trotuar. Si pe alaturi. Si fac semn a moarte. Vezi? pana si ele au simtit ca ceva intre noi nu este in regula!
Sunt aici, in spatele blocului. Respir. Greu, prin fibrele strans legate ale fularului. L-am infasurat pana sub ochi, doar in caz de...
Sunt aici, in spatele blocului. Adtept. Sa iesi la geam, sa apara soarele, sa treaca iarna. Urasc iarna. Asta inseamna ca am iubit-o candva
Sunt aici, n spatele blocului. Uit. De ce sunt aici, de cand sunt aici, cum am ajuns aici. Dar nu uit chipul tau.
Sunt aici, in spatele blocului. Imi aduc minte. De toate. Si atunci clipele de cand stationez se multiplica pana la ordinul milioanelor, scopul venirii imi pare veridic pana la sinucidere si modul in care am ajuns pana in spatele blocului tau pare acum mult prea complicat. Trebuie sa gasesc o scurtatura
Sunt aici, in spatele blocului. 11. Atata scrie pe blocul de vis a vis. Nu pot sa-l vad, dar asa mi sa spus.
Sunt aici, in spatele blocului. Vorbesc. Copacii au inceput sa sopteasca si susoteasca. Intre ei. Acuma imi dau si mie atentie. Imi spun ceva de oaspetele tau. Cica e fata.
Sunt aici in spatele blocului. Schimb. Expresie cu expresie, dezamagirea, frustrarea si gelozia se citesc pe rand pe chip. Chiar asa, cu fularul pana sub ochi si caciula deasupra genelor.
Sunt aici, in spatele blocului. Rade. Vantul de mine, rade cu hohote si urlete si vuiete, si bate garduri scunde de metal. Scartaie totul. Si nici macar nu par batrane....
Sunt aici, in spatele blocului. Ridic. Privirea urca automat pana la nivelul geamului de la camera ta. Vad un bec aprins. E zi, consider ca faci consum inutil. Tip la tine sa-l stingi, dar degeaba. Nu cred ca esti in stare sa ma auzi atata timp cat tip in mintea mea.
Sunt aici, in spatele blocului. Se aude muzica de viori. Nu de la mine din mp3. La ala nu mai am baterie. Bine macar ca nu miroase a paine prajita.
Sunt aici, in fata blocului tau. M-am hotarat. Dar sunt inca indecisa. O sa intru la tine in bloc, la tine in casa, la tine in viata. Intebarea e cum, astefel incat sa fac impact dar totusi sa nu te sperii?
Sunt aici, in fata blocului tau si am marit pasii. Ma grabesc sa ajung la treptele de la intrare inainte sa bata ceasul 7 jumate. E un pariu stupid pe care l-am pus cu mine insumi. Dar tot vreau sa il castig
Sunt aici, la un pas de treptele de la intrare. M-am blocat. M-am intersectat cu vizitatoarea ta. O cunosc. Ma cunoaste. Ne cunoastem chiar foarte bine. Doar e una din prietenele mele cele mai bune. Sau asa am crezut
Sunt aici, pe prima treapta de la intrare. Se resimte. Conversatia scurta pe care am purtat-o cu ea inca isi pastreaza parfumul intens de iasomie. Mie imi place vanilia
Sunt aici, pe a doua treapta de la intrare. Nu pot. Nu pot sa ii ignor zambetul dulce si sincer cu care m-a tratat cand ne-am vazut. E ca un magnet, fata asta. Oare ce minciuna i-am spus fata de prezenta mea in zona asta?
Sunt aici, pe ultima treapta de la intrare. Parea in extaz. Usor imbujorata si cu reflexele unui hot in garda. Mult prea fericita. Ce i-ai facut?
Sunt chiar aici, cu mana de gratiile geamului de la usa si cu privirea in pamant. M-am blocat iar. Imi vine sa ranjesc de-a dreptul de stupida ce sunt. In acelasi timp, as vrea sa urc la tine si sa intru in casa fara sa bat la usa. Sa te pocnesc pentru tradare, sa te sarut pentru intelegere sau sa iti sar in brate? Pentru ca tin la tine. Sau asa cred
Sunt acolo, alerg si incerc sa nu ma uit in urma. Curand schimb alergatul cu pasii apasati ai unui om indignat. Curand, devine chiar un mers relaxat. Iar asta inainte sa devina mersul unei fetite rasfatate si apoi mersul unui copil tupeist. Ce fluiera.
Ma gandesc ca ... as mai fi stat. Si chiar as fi urcat daca mai aveam rabdare 2 minute sa-mi adun curajul. Dar era prea frig.
Urasc iarna. Asta inseamna ca am iubit-o candva.
Cine mai insista?
De cate ori incerc sa ma apropii, pleci. Sau in cel mai bun caz, te indepartezi.
De cate ori incerc sa vorbesc cu tine, te prefaci ca nu ma auzi. Sau in cel mai bun caz, spui o gluma proasta persoanelor din imediata apropiere. Dar razi tu inainte. As indrazni sa spun chiar fals.
De cate ori vreau sa fac un lucru dragut, spui ca esti ocupat. Sau in cel mai bun caz, chiar esti ocupat.
Eu ce sa mai inteleg?
De cate ori incerc sa vorbesc cu tine, te prefaci ca nu ma auzi. Sau in cel mai bun caz, spui o gluma proasta persoanelor din imediata apropiere. Dar razi tu inainte. As indrazni sa spun chiar fals.
De cate ori vreau sa fac un lucru dragut, spui ca esti ocupat. Sau in cel mai bun caz, chiar esti ocupat.
Eu ce sa mai inteleg?
Mi-e greu sa ma intorc acasa si sa nu observ toate aiurelile din jururl meu. Defapt, nu mi-e greu sa nu observ. Ci mai degraba sa incerc sa ignor toate detaliile aparent inutile. Inutile prin definitie, inutile prin demonstratie, inutile pur si simplu. Macar au scopul lor. Si ele, acolo...
Oamenii pe strada sunt din ce in ce mai posaci. Parca nici nu-ti mai vine, tie ca persoana vesela si optimista si cum mai esti (pentru ca eu sigur nu sunt), sa ridici privirea din noroaie sau sa o cobori din ceata. Atata otrava... Si nici nu ne invatam minte...
Bine, hai sa nu generalizez. EU nu ma invat minte. Sau mai bine zis, eu si cele 1o personalitati ale mele. Deci suntem... hmm... 13? Nu, nu, stai. Stiu, nu-mi spune!
43, 5 radical din 7 la puterea pi?
Ah, ma dau batuta!
Macar eram pe aproape?:))
Oamenii pe strada sunt din ce in ce mai posaci. Parca nici nu-ti mai vine, tie ca persoana vesela si optimista si cum mai esti (pentru ca eu sigur nu sunt), sa ridici privirea din noroaie sau sa o cobori din ceata. Atata otrava... Si nici nu ne invatam minte...
Bine, hai sa nu generalizez. EU nu ma invat minte. Sau mai bine zis, eu si cele 1o personalitati ale mele. Deci suntem... hmm... 13? Nu, nu, stai. Stiu, nu-mi spune!
43, 5 radical din 7 la puterea pi?
Ah, ma dau batuta!
Macar eram pe aproape?:))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)