Mi-e greu sa ma intorc acasa si sa nu observ toate aiurelile din jururl meu. Defapt, nu mi-e greu sa nu observ. Ci mai degraba sa incerc sa ignor toate detaliile aparent inutile. Inutile prin definitie, inutile prin demonstratie, inutile pur si simplu. Macar au scopul lor. Si ele, acolo...

Oamenii pe strada sunt din ce in ce mai posaci. Parca nici nu-ti mai vine, tie ca persoana vesela si optimista si cum mai esti (pentru ca eu sigur nu sunt), sa ridici privirea din noroaie sau sa o cobori din ceata. Atata otrava... Si nici nu ne invatam minte...


Bine, hai sa nu generalizez. EU nu ma invat minte. Sau mai bine zis, eu si cele 1o personalitati ale mele. Deci suntem... hmm... 13? Nu, nu, stai. Stiu, nu-mi spune!

43, 5 radical din 7 la puterea pi?


Ah, ma dau batuta!

Macar eram pe aproape?:))