ReVolutiile pentru acest an ar fi... Stati, am uitat=)) Aaa, da:
-sa invat sa imi manifest sentimentele
-sa invat sa ma detase de probleme din cand in cand, astfel incat sa nu ma mai consum inutil si imbecil
-sa invat sa invat cum trebuie
-sa imi permit sa fiu mai creativa mai des
-sa imi termin toate, dar TOATE proiectele incepute. si asta inainte sa incep si altele:))
-sa fac glume mai bune
-sa invat cum sa fac o cafea mutanta de calitate prima
-sa dorm mai mult
-sa nu mai intarzii
-sa nu ma mai iau aiurea de oameni
-sa nu ma mai iau dupa aparente
-sa nu mai investesc incredere in cine nu merita
-sa imi las parul lung
-sa incerc (macar) sa nu mai alunec, cad, frang gatul pe scari
-sa primesc colindatori:))
-sa nu mai cheltui bani aiurea
-sa nu fumez
-sa strang bani de facultate. adica de mancare pentru facultate, care inseamna firmituri si covrigi=)). concluzie, nu tre sa strang prea multi bani:))
-sa nu mai cheltui aiurea banii
-sa imi cumpar o tableta grafica si alte ustensile de desen
-sa imi cumpar o bata de baseball, pentru ca nu stiu de ce am sentimentul ca nu voi primi una:))
-sa incerc sa scap de toate fobiile si maniile si intelegeti voi
-sa citesc mai mult
-sa joc mai mult sah
-sa petrec mai mult timp cu parintii
-sa ii ASCULT, nu doar aud
-sa fiu o prietena mai buna
-sa nu rad cand cineva sufera ( nici macar nu o fac intentionaaat! am un mecanism ciudat in creier, va spun!)
-sa fiu suparata cand e cazul, fericita cand trebuie, plictisita mereu:)) nee, fara partea cu plictiseala. asa am fost paan acum. e timpul pentru schimbare, people!
-sa fiu o gazda buna. adica nu, ca deja sunt buna. sa fiu o gazda si mai buna!
-sa nu imi uit ideile pentru cadourile de craciun (urmatorul craciun adica)
-sa ma uit la mai multe anime-uri
-sa incep sa apreciez arta romaneasca (am inceput deja cu cartea lui Florin Piersic Jr.)
-sa ma duc mai des la teatru si ateneu
-sa nu imi mai pese de comentariile rautacioase ale altora
-sa ma duc in tabara
-sa plec iar hai-hui ca asta vara, dar ceva mai mult. si mai des. si mai departe:))
-sa imi cumpar un rucsac de calatorii, in care sa imi pun un jurnal de calatorii, o sticla cu apa de calatorii si nijte bomboane de calatorii. aaa, si niste prieteni de calatorii. plus camera de calatorii, albumul foto de calatorii, creioanele de calatorii, mp3-ul de calatorii si ochelarii de calatorii. si trebuie neaparat un buzunar in care sa-mi pun dorul, amitirile, si problemele, si sa le inchid acolo pana ma intorc. stiti ce? mai bine sa imi cumpar o valiza de calatorii:))
-sa invat sa port kimono-ul care l-am primit cadou
-sa mananc mai putine dulciuri
-sa fac mai mult sport
-sa nu mai cersesc dragoste, pentru ca desi nu o va recunoaste nimeni, asta fac. sunt patetica, fratilor! de acum, care ma vede ca devin iar patetica, ii permit sa imi dea o palma peste cap. doar sa ma avertizeze inainte, sa nu fac infarct
-sa invat sa nu mai scriu atatea reVolutii.
Cred ca e de ajuns. Cam pentru 10 ani!!!=)) Acum astept sa se indeplineasca. Tot. Adica toate. Sper ca nu tre sa astept prea mult. Deja imi vin idei noi pentru alte cateva reVolutii...
-
joi, 31 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
Aproape mi-am pierdut ultima farama de copilarie
Coboram scarile de parca eram drogata. Sau mai bine zis sedata partial. Cu privirea in pamant, mersul lenes, trecerea direct prin obstacole si incercarea de a mai cobori un etaj. Desi eram la parter...
Noi n-am facut nimic.
Aerul rece m-a izbit de cum am deschis usa blocului. Uitasem deja ca e inca iarna. Chiar daca era a doua zi de Craciun.
Noi n-am facut nimic.
Ne despartim ca si cum nu s-a intamplat nimic. Niciodata. Un hug si simt cum dispare tot ce-a mai ramas frumos in mine. Incep sa calc deluzionata prin balti si am impresia ca nu-mi mai pasa. Ma mint. Asa ca imediat tastez absenta un numar de telefon. Si astept. Nu prea mult, dar pentru mine parca timpul curge mai incet. Pentru ca timpul intr-adevar curge, indiferent, in clepsidra lui. Asculta. Ii poti auzi disperarea?
Noi n-am facut nimic.
Cineva imi raspunde. Dar vreo cateva secunde vorbeste singur. Glasul mi-a fost furat de vant. Am tipat prea mult in sinea mea. Sunt dezamagita. De mine, de tine, de singuratate. Si incep sa-mi bat joc de propriile decizii. La telefon. Azi am decis sa nu mai vorbesc singura. Rad. De mine, de tine, de singuratate. Nu ti-ai ales persoana potrivita...
Noi n-am facut nimic.
Ma uit in ochii tuturor celor ce trec pe langa mine. Sfidator. Doar sufletul meu stie ca nu mai am dreptul sa fac asta. Norii par mai cenusii, corbii mai singuri, copacii mai patetici. Cine sunt eu sa calc in umbra lor? Pana si umbra mea e tacuta si lipsita de energie azi...
Noi n-am facut nimic.
Ajung la usa casei mele, dar nu am putere sa intru. Continui sa ma joc cu cheile. Parca sunt un copil batut de soarta... Mai rad putin de mine, de tine, de singuratate, si intru. Ma asez pe canapeaua din bucatarie si inchid ochii. Stiu ca trebuie sa ma schimb. Dar inca detin o parte din parfumul tau. Mai stau 5 minute. Inca cinci minute. Si cele 5 minute se transforma in ore. Intre timp hotarasc sa mai ies in oras inca putin timp. Luminile sunt fantastice in aceasta perioada a anului. Eu tot tanjesc insa dupa vara...
Noi n-am facut nimic.
Adorm cu esarfa langa mine. Esarfa pe care am purtat-o cand ne-am intalnit. Esarfa care am impresia ca inca iti mai poarta parfumul, atingerea, speranta. Regula numarul 5:))
Noi n-am facut nimic. Si daca am fi...
Noi n-am facut nimic.
Aerul rece m-a izbit de cum am deschis usa blocului. Uitasem deja ca e inca iarna. Chiar daca era a doua zi de Craciun.
Noi n-am facut nimic.
Ne despartim ca si cum nu s-a intamplat nimic. Niciodata. Un hug si simt cum dispare tot ce-a mai ramas frumos in mine. Incep sa calc deluzionata prin balti si am impresia ca nu-mi mai pasa. Ma mint. Asa ca imediat tastez absenta un numar de telefon. Si astept. Nu prea mult, dar pentru mine parca timpul curge mai incet. Pentru ca timpul intr-adevar curge, indiferent, in clepsidra lui. Asculta. Ii poti auzi disperarea?
Noi n-am facut nimic.
Cineva imi raspunde. Dar vreo cateva secunde vorbeste singur. Glasul mi-a fost furat de vant. Am tipat prea mult in sinea mea. Sunt dezamagita. De mine, de tine, de singuratate. Si incep sa-mi bat joc de propriile decizii. La telefon. Azi am decis sa nu mai vorbesc singura. Rad. De mine, de tine, de singuratate. Nu ti-ai ales persoana potrivita...
Noi n-am facut nimic.
Ma uit in ochii tuturor celor ce trec pe langa mine. Sfidator. Doar sufletul meu stie ca nu mai am dreptul sa fac asta. Norii par mai cenusii, corbii mai singuri, copacii mai patetici. Cine sunt eu sa calc in umbra lor? Pana si umbra mea e tacuta si lipsita de energie azi...
Noi n-am facut nimic.
Ajung la usa casei mele, dar nu am putere sa intru. Continui sa ma joc cu cheile. Parca sunt un copil batut de soarta... Mai rad putin de mine, de tine, de singuratate, si intru. Ma asez pe canapeaua din bucatarie si inchid ochii. Stiu ca trebuie sa ma schimb. Dar inca detin o parte din parfumul tau. Mai stau 5 minute. Inca cinci minute. Si cele 5 minute se transforma in ore. Intre timp hotarasc sa mai ies in oras inca putin timp. Luminile sunt fantastice in aceasta perioada a anului. Eu tot tanjesc insa dupa vara...
Noi n-am facut nimic.
Adorm cu esarfa langa mine. Esarfa pe care am purtat-o cand ne-am intalnit. Esarfa care am impresia ca inca iti mai poarta parfumul, atingerea, speranta. Regula numarul 5:))
Noi n-am facut nimic. Si daca am fi...
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Tre sa recuperez o groaza. Nu stiu de cat timp n-am mai scris. Cred ca de vreo 2 saptamani. Destul. Oricum am vreo 9 idei de postari in cap. Mai urmeaza sa le si scriu:)) Well, that's a lot of work... Oricum, mai vb luni cred. Am un event interesting then. Sa nu uit, am si ceva destul de dramatic de scris. Vorbim, deci, luni
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Constatare
Stii, am o intrebare pentru tine.
Ma tii de mana in acest moment? Pentru ca mi-a amortit tot trupul sub rasuflarea ta calda.
Stii, mai am o intrebare pentru tine.
Cat de mult am mers astazi, de cand ne-am intalnit? Pentru ca nisipul timpului pare sa se fi oprit din scurgerea lui insensibila, sub lumina dulce a privirii tale.
Si stii, defapt imi retrag cuvintele. Am mult mai multe intrebari decat am precizat la inceput. Totusi, te voi mai tortura doar cu una.
Il cunosti pe cel care ne-a impletit destinele impreuna? As vrea sa-i multumesc.
Am dreptul si la o constatare,nu? Pt mine si pentru sufletul meu neimpacat?
Imi place cum zambesti...
Ma tii de mana in acest moment? Pentru ca mi-a amortit tot trupul sub rasuflarea ta calda.
Stii, mai am o intrebare pentru tine.
Cat de mult am mers astazi, de cand ne-am intalnit? Pentru ca nisipul timpului pare sa se fi oprit din scurgerea lui insensibila, sub lumina dulce a privirii tale.
Si stii, defapt imi retrag cuvintele. Am mult mai multe intrebari decat am precizat la inceput. Totusi, te voi mai tortura doar cu una.
Il cunosti pe cel care ne-a impletit destinele impreuna? As vrea sa-i multumesc.
Am dreptul si la o constatare,nu? Pt mine si pentru sufletul meu neimpacat?
Imi place cum zambesti...
Tu ce faci?
Eu inca ma complac.
Tacuta, solitara.
In mijlocul campului de un verde crud si aiuritor, exact in locul in care obisnuiam sa visam. Impreuna. Doar noi si fosnetul frunzelor de august.
E decembrie. Atat in prezentul meu, cat si in prezentul tau. Garantez.
Spune-mi, la tine acolo ninge? Pentru ca noi nici nu mai stim cum arata zapada...
Oare cat a trecut?
De cand te-am vazut ultima oara. De cand m-ai vazut prima oara. De cand ne-am vazut. Impreuna...
Spune-mi, tu inca mai speri? Si daca da, in ce? Cu ce idol fals al tineretii tale coplesitoare iti consumi entuziasmul si devotamentul debordant? Pentru ca pentru mine nu mai exista de mult timp nimeni pe soclu...
Oare cat a trecut?
De cand ai incetat sa suferi dupa pierderea mea? De cand am incetat sa imi amintesc chipul sfasiat de dor, durere, oglindit in apa tulbure de august? De cand am incetat sa infruntam destinul? Impreuna...
Impreuna? Pana si acest cuvant suna a minciuna, provenind de la mine... Suna a promisiune ratata. Fata de mine. Fata de tine. Fata de amandoi. Suna a deviere de la ceva intentionat, imprevizib si dorit. De la mine. De la tine. De la noi.
Eu inca ma complac.
Tu ce faci?
Fara mine. Fara tine. Fara noi. Impreuna...
Tacuta, solitara.
In mijlocul campului de un verde crud si aiuritor, exact in locul in care obisnuiam sa visam. Impreuna. Doar noi si fosnetul frunzelor de august.
E decembrie. Atat in prezentul meu, cat si in prezentul tau. Garantez.
Spune-mi, la tine acolo ninge? Pentru ca noi nici nu mai stim cum arata zapada...
Oare cat a trecut?
De cand te-am vazut ultima oara. De cand m-ai vazut prima oara. De cand ne-am vazut. Impreuna...
Spune-mi, tu inca mai speri? Si daca da, in ce? Cu ce idol fals al tineretii tale coplesitoare iti consumi entuziasmul si devotamentul debordant? Pentru ca pentru mine nu mai exista de mult timp nimeni pe soclu...
Oare cat a trecut?
De cand ai incetat sa suferi dupa pierderea mea? De cand am incetat sa imi amintesc chipul sfasiat de dor, durere, oglindit in apa tulbure de august? De cand am incetat sa infruntam destinul? Impreuna...
Impreuna? Pana si acest cuvant suna a minciuna, provenind de la mine... Suna a promisiune ratata. Fata de mine. Fata de tine. Fata de amandoi. Suna a deviere de la ceva intentionat, imprevizib si dorit. De la mine. De la tine. De la noi.
Eu inca ma complac.
Tu ce faci?
Fara mine. Fara tine. Fara noi. Impreuna...
Sa-i ia dracu pe toti astia care cica ne sunt alaturi...
Azi am vazut disperarea. La televizor. Pe chipul unei fete tulburate cu adevarat de un destin nedrept. Si nu vorbesc de sinucidere. Ci vorbesc de viata unei tinere casatorite, cu un copil (de cinci ani) dintr-o relatie anterioara de care sotul actual (de trei ani) nu avea nici o idee. Da, e adevarat ca a facut o mare greseala ascunzand acest lucru.Cea mai mare greseala posibila e sa ascunzi un adevar urat. Sa il ascunzi, sau sa il machiezi, sau sa il supui oricator operatii estetice vrei. Va ramane oricum acelasi adevar urat...
Si e pacat. E pacat sa stii ca nimeni nu te sustine intr-o lume si asa rece, insipida, inodora, incolora, lipsita de sentimente cand ai cea mai mare nevoie de ele...
Si e pacat. E pacat sa stii ca nimeni nu te sustine intr-o lume si asa rece, insipida, inodora, incolora, lipsita de sentimente cand ai cea mai mare nevoie de ele...
Asa deci. Totul se reduce la o provocare (part one- adica unu;)) )
Sincer, pentru acest post nu am nici o idee. Dar promit sa improvizez pe cat de veridic si fantezist posibil:))
Dupa mai bine de un sfert de ora...
Scuze de intarziere, am fost sa gandesc. Si am un stil foarte ciudat de a face acest lucru.
Eu. Gandesc. Spalandu-ma. Pe dinti.
=)) Ce ma mai distrez asa de una singura. Azi am tendinta de a vorbi mult, cum am precizat unei persoane. Cred ca numai unei persoane... Ups, I forgot.
Deci da. Deci in urma unei provocari, (un fel de...), ar trebui sa scriu un articol despre cineva anume( uuu, mister :)) ). Dar ma gandesc sa il scriu abia pe 25 decembrie, sub forma unui cadou de Craciun pentru respectiva persoana la care tin. Mult sa spunem. Oricum, suficient de mult incat sa ii dedic un intreeeg articol.
Si oare sa stric surpriza inca de pe acum?
Neee:))
Ne revedem pe 25, kids
Dupa mai bine de un sfert de ora...
Scuze de intarziere, am fost sa gandesc. Si am un stil foarte ciudat de a face acest lucru.
Eu. Gandesc. Spalandu-ma. Pe dinti.
=)) Ce ma mai distrez asa de una singura. Azi am tendinta de a vorbi mult, cum am precizat unei persoane. Cred ca numai unei persoane... Ups, I forgot.
Deci da. Deci in urma unei provocari, (un fel de...), ar trebui sa scriu un articol despre cineva anume( uuu, mister :)) ). Dar ma gandesc sa il scriu abia pe 25 decembrie, sub forma unui cadou de Craciun pentru respectiva persoana la care tin. Mult sa spunem. Oricum, suficient de mult incat sa ii dedic un intreeeg articol.
Si oare sa stric surpriza inca de pe acum?
Neee:))
Ne revedem pe 25, kids
vineri, 4 decembrie 2009
In sfarsit ceva ce merita sarbatorit (pana la Cracaciun)
Ziceam ceva de scopuri, implinire, atingere, si alte lucruri usor interpretabile cand scoase din context? Ei bine, la multi ani, copii. Postarea 100 vine astazi, doar astazi, in oferta, cu o migrena ce promite ca-ti va fi fidela pe viata. Cadou de Cracaciun...
Ecuatia parasirii provizorii (ca si cum ne vom mai intalni vreodata)
Plimba-ti degetele subtiri si artistice pe coloana vertebrala a sufletului ce se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-mi ca vei fi intotdeauna aici. Langa mine.
Sau macar promite-i lui, sufletului. Promite-i ca vei continua sa ii zambesti, macar de la distanta, ca vei continua sa ii vorbesti, macar in mintea ta, ca vei continua sa ii alini incertitudinile, macar de forma.
Promite-i tu, scrie-i tu toate planurile tale imaginare, pentru ca pe mine deja nu ma mai crede. L-am mintit de mult prea multe ori...
Picteaza-ti zambetul, si arde-ti numele pe buzele acestui suflet ratacitor, care se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-i ca vei raspunde intotdeauna chemarilor sale disperate. Promite-i ca il vei auzi mereu, macar sub forma unei dorinte, ca ii vei recunoaste unduirile vocii din multimea care te acapareaza, macar sub forma unui ecou, ca fluctuatiile vocii lui persisente vor mai avea vreo influenta asupra starii tale, macar ca o ultima betie.
Promite-i tu, sopteste-i tu toate dorintele tale ascunse, pentru ca pe mine deja nu ma mai crede. L-am amagit de mult prea multe ori...
Canta-ti melodiile tale dramatice si lipsite de sens la urechea sufletului ce se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-i ca vei citi toate scrisorile lui interminabile legate de iubirea pe care ti-o poarta. Promite-i ca vei da la o parte perdeaua de posibile povesti de groaza, macar cat sa il scapi de temeri, ca aprecia fiecare detaliu al scrijelirilor lui copilaresti, macar cat sa-i conferi speranta, si ca vei crede pana la capat intr-un final fericit in doi. Intre voi doi. Intre noi doi. In trei.
Promite-i tu, mangaie tu tot ce inseamna el pentru tine pe pielea lui manjita de pacat si dor, pentru ca pe mine nu ma mai crede. L-am ametit de mult prea multe ori...
Si acumm minte-ma si pe mine. Dar minte-ma sincer. Ca si cum ar fi ultima oara cand ne intalnim. Amandoi. Toti trei. Ca si cum momentul de fata chiar ar fi real. Ca si cum e prima si ultima minciuna spusa de tine. Catre mine. Catre noi. Amandoi. Toti trei
Sau macar promite-i lui, sufletului. Promite-i ca vei continua sa ii zambesti, macar de la distanta, ca vei continua sa ii vorbesti, macar in mintea ta, ca vei continua sa ii alini incertitudinile, macar de forma.
Promite-i tu, scrie-i tu toate planurile tale imaginare, pentru ca pe mine deja nu ma mai crede. L-am mintit de mult prea multe ori...
Picteaza-ti zambetul, si arde-ti numele pe buzele acestui suflet ratacitor, care se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-i ca vei raspunde intotdeauna chemarilor sale disperate. Promite-i ca il vei auzi mereu, macar sub forma unei dorinte, ca ii vei recunoaste unduirile vocii din multimea care te acapareaza, macar sub forma unui ecou, ca fluctuatiile vocii lui persisente vor mai avea vreo influenta asupra starii tale, macar ca o ultima betie.
Promite-i tu, sopteste-i tu toate dorintele tale ascunse, pentru ca pe mine deja nu ma mai crede. L-am amagit de mult prea multe ori...
Canta-ti melodiile tale dramatice si lipsite de sens la urechea sufletului ce se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-i ca vei citi toate scrisorile lui interminabile legate de iubirea pe care ti-o poarta. Promite-i ca vei da la o parte perdeaua de posibile povesti de groaza, macar cat sa il scapi de temeri, ca aprecia fiecare detaliu al scrijelirilor lui copilaresti, macar cat sa-i conferi speranta, si ca vei crede pana la capat intr-un final fericit in doi. Intre voi doi. Intre noi doi. In trei.
Promite-i tu, mangaie tu tot ce inseamna el pentru tine pe pielea lui manjita de pacat si dor, pentru ca pe mine nu ma mai crede. L-am ametit de mult prea multe ori...
Si acumm minte-ma si pe mine. Dar minte-ma sincer. Ca si cum ar fi ultima oara cand ne intalnim. Amandoi. Toti trei. Ca si cum momentul de fata chiar ar fi real. Ca si cum e prima si ultima minciuna spusa de tine. Catre mine. Catre noi. Amandoi. Toti trei
Gosh...
Oare cat mai am de gand sa ma izolez de viata reala?
N-am crezut niciodata ca voi ajunge tipul de persoana care se ascunde de propriile sentimente intr-o lume creata de propria-i persoana, cu propriile-i personaje, care au destinele alese, realese si prealese de catre o singura persoana manipulatoare, perversa, cu gandurile distorsionate de ura si chin artistic: PROPRIA-I PERSOANA.
Ma deranjeaza ca am ajuns in halul asta. E chiar grav. Si e si mai grav faptul ca nu multa lume observa. Defapt, si in acest caz e vine mea. Pentru ca nu prea am incerdere in altii. Sau pur si simplu nu mai vreau sa-i chinui si pe ei cu problemele mele existentialo-ratate. Si oricum nu m-ar fi putut ajuta.
...Si ajungem din nou la plansul de mila. Aparent unica solutie in cazuri de fata. Pe dracu unica speranta.
Imi pare atat de rau ca nu sunt independenta si capabila sa muncesc (psihic adica), si in stare sa ma deconectez cu adevarat de tot ce ma inconjoara.
Fara nici o lume fictiva. Fara nici o aparenta. Doar un maaare blank. Exact ca in sufletul meu, din cand in cand, cand realizez ca imi plang din nou, si din nou, si din nou, a suta mia oara, de mila. De aiurea. Fara scop. Fara directie. Fara sa opresc o inevitabila autodistrugere.
Breakdown, dude...
N-am crezut niciodata ca voi ajunge tipul de persoana care se ascunde de propriile sentimente intr-o lume creata de propria-i persoana, cu propriile-i personaje, care au destinele alese, realese si prealese de catre o singura persoana manipulatoare, perversa, cu gandurile distorsionate de ura si chin artistic: PROPRIA-I PERSOANA.
Ma deranjeaza ca am ajuns in halul asta. E chiar grav. Si e si mai grav faptul ca nu multa lume observa. Defapt, si in acest caz e vine mea. Pentru ca nu prea am incerdere in altii. Sau pur si simplu nu mai vreau sa-i chinui si pe ei cu problemele mele existentialo-ratate. Si oricum nu m-ar fi putut ajuta.
...Si ajungem din nou la plansul de mila. Aparent unica solutie in cazuri de fata. Pe dracu unica speranta.
Imi pare atat de rau ca nu sunt independenta si capabila sa muncesc (psihic adica), si in stare sa ma deconectez cu adevarat de tot ce ma inconjoara.
Fara nici o lume fictiva. Fara nici o aparenta. Doar un maaare blank. Exact ca in sufletul meu, din cand in cand, cand realizez ca imi plang din nou, si din nou, si din nou, a suta mia oara, de mila. De aiurea. Fara scop. Fara directie. Fara sa opresc o inevitabila autodistrugere.
Breakdown, dude...
Suportabil
Dupa atata trait in mica mea lume fantezista, mi-a facut bine mersul prin burnita. Mi-a facut bine doar spiritualiceste, ca fizic mi-a afectat grav intoarcerea la 90 de grade, atat inspre stanga cat si inspre dreapta, a gatului. Si capul ma doare, dar facem abstractie in speranta ca imi va ajuta spiritul creativo-priceputo-intr-ale-scrisului
Pseudo viata noua?
Punct si de la capat. Punct si de la capat. Punct si de la capat. Punct si de la capat. Punct si de la capat. Punct si de la capat....
Unde naiba intarzie viata aia noua???
Unde naiba intarzie viata aia noua???
Lipsit de coerenta. Ca de obicei
Punct si de la capat. Asa se incepe o noua idee, asa se incepe o noua zi, asa se incepe o noua viata. Dar oare chiar putem uita randurile, zilele, vietile anterioare?
Poate ma considerati o tampa pentru intrebarea de mai sus. Cine stie? Poate chiar SUNT o tampa. Nu ca m-ar interesa astfel de detalii...
A trecut iar mult timp de cand nu am mai visat cu adevarat. Nu am imaginatie, mi sa zis. Presupun ca e adevarat. Presimt ca e adevarat. Altfel nu-mi explic.
Poate ma considerati o tampa pentru intrebarea de mai sus. Cine stie? Poate chiar SUNT o tampa. Nu ca m-ar interesa astfel de detalii...
A trecut iar mult timp de cand nu am mai visat cu adevarat. Nu am imaginatie, mi sa zis. Presupun ca e adevarat. Presimt ca e adevarat. Altfel nu-mi explic.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Prinzatori de fluturi si de vise
Sa spunem ca ma apuc iar de scris. Calumea. Si sa spunem ca am personaje interesante, cu nume interesante, care fac lucruri interesante.
Oare asta ma va impiedica sa renunt?
Oare asta ma va impiedica sa renunt?
vineri, 13 noiembrie 2009
Sunt lucruri la care sunt martora. Si atat.
Momentele in care chiar ma simt incompetenta.
Momentele in care nu pot interveni.
E drept ca poate nu cunosc persoana respectiva, sau situatia respectiva indeajuns incat sa imi permit sa fac remarci.
Dar macar un zambet incurajator, un desen amuzant, un cuvant spus din suflet...
Nici pe alea nu le pot face, nu le pot spune...
Stiu ca sunt insensibila in general, si asta e impresia pe care o dau, dar chiar imi pare rau ca nu ii pot ajuta pe cei din jurul meu care chiar au nevoie de o persoana langa ei, si nu de o masinarie
Momentele in care chiar ma simt incompetenta.
Momentele in care nu pot interveni.
E drept ca poate nu cunosc persoana respectiva, sau situatia respectiva indeajuns incat sa imi permit sa fac remarci.
Dar macar un zambet incurajator, un desen amuzant, un cuvant spus din suflet...
Nici pe alea nu le pot face, nu le pot spune...
Stiu ca sunt insensibila in general, si asta e impresia pe care o dau, dar chiar imi pare rau ca nu ii pot ajuta pe cei din jurul meu care chiar au nevoie de o persoana langa ei, si nu de o masinarie
Conjugarea corecta a verbului "a uri"
Eu te urasc
Tu te urasti
Mama ta te uraste
Noi te uram
Voi te uraste
Toti te urasc
:D Scuze, nu m-am putut abtine.
N-am ce-i face. Asa m-am nascut. Malitioasa
Tu te urasti
Mama ta te uraste
Noi te uram
Voi te uraste
Toti te urasc
:D Scuze, nu m-am putut abtine.
N-am ce-i face. Asa m-am nascut. Malitioasa
Statuie de marmura la noi in gradina
Sa te intorci acasa si sa stii ca esti asteptat.
Dupa o zi ingrozitoare.
Cu toate ca ai ras, si te-ai prefacut ca razi, cu toate ca ai plans, si te-ai prefacut ca plangi, cu toate ca ti-a pasat, si te-ai prefacut ca-ti pasa, pentru tine ziua a fost ingrozitoare.
Pentru ca a decurs normal.
Ca de obicei.
Inconjurat de banal.
Mergi.
Sau asa se presupune.
Rectificam.
Te tarasti pe drumul spre casa.
Te mai si bate soarele in cap.
Printre fulgii enervanti de nea, ce-ti sar in ochi la fiecare doua secunde.
Ce esti tu, parbriz?
In fata blocului, o pisica. La inceput, desi te incapatanezi sa o ignori, ti-e absolut imposibil.
Doar iti sta in drum.
Si nici nu da semne ca te-a receptat.
Desi te priveste fix in ochi.
Prima zi se fereste. Doar esti om, si oamenii i se par dezgustatori. Cine stie ce boala va lua daca te atinge, chiar daca ea e cea care mananca tot felul de resturi radioactive. Nu tu esti tu ala care straluceste verde din inima intunericului.
A doua zi, fuge de tine. Deja a vazut cat de urat te uiti.
A treia zi pleaca exact inainte sa ii dai un sut. Din greseala, desigur. Ti se urca sangele la cap (daca esti un caz mai special si nu este deja acolo) cand vezi cata persiflare denota coada ei aflata in miscari ondulatorii. Inca am dubii. Coada are creierul ei propriu?
A patra zi trebuie sa o pasesti. Acela e locul ei, si nimeni nu-ti da dreptul sa incalci proprietatea personala a cuiva. In ce tara am ajuns! Nici nu stii ce fanatic.. Aaa, pardon. Sustinator... al drepturilor animalelor abandonate te pandeste de dupa colt. Sau ascuns dupa un stalp erodat. Dar de unde stie el daca pisica aia a fost abandonata sau s-a nascut pe strazi???
A cincea zi ti-a lasat cale libera, alegandu-si un loc in gradina de unde te poate privi, injura si scuipa in voie. Pardon, am ajuns deja la personificari. Sa sarim peste partea cu scuipatul.
A sasea zi realizezi cat de deceptionat esti defapt. Pisica pare sa nu se mai fi miscat de acolo.
A saptea zi deja se reinstaleaza obisnuinta. Nici nu stii de unde te acapareaza banalul...
A opta zi incerci sa faci pace cu "figurina", oferindu-i ceva de macare. Ceva comestibil. Se dovedeste inutil. Dupa juma' de ora, cand te uiti pe unul din geamurile de la balcon, observi ca mancarea e tot acolo. In schimb, par mai multe pisici. Realizezi ca nu ai ochelarii. Ii pui, si tot vezi inca doua pisici in plus, acum tarandu-se inapoi spre ascunzisurile lor. Mancarea, gone! Pisica "ta", adica comuna, a blocului, dar nu conteaza, e tot acolo. Hmm, macar ai satisfactia ca nu esti discriminat.
A noua zi deja te enervezi. Pai unde e respectul???
A zecea zi deja te amuza. Te amuza cat de prost ai putut fi zilele trecute. Cand o vezi, ii zambesti, te inclini ca la curtea regelui Arthur in fata ei, si intrii in scara blocului fredonand.
A unspea zi nu o vezi. Nu te duci acasa, de aia.
Peste alte trei zile o vezi si-ti pare rau. Pare ca ti-a simtit lipsa. Ori esti nebun, ori ti se pare. Una din patru. Mai incerci sa-i arunci ceva de mancare si intrii in bloc. Acolo astepti sa-i vezi reactia. Nici nu trebuie sa astepti mult. Mananca. Indiferenta, studiata. Miauna, si pare fericita.
Urmatoarele saptamani nici nu te mai obosesti sa o cauti. Stii ca e acolo. Si stii ca tine la tine.
Statuie de marmura cu suflet la tine in gradina.
Dupa o zi ingrozitoare.
Cu toate ca ai ras, si te-ai prefacut ca razi, cu toate ca ai plans, si te-ai prefacut ca plangi, cu toate ca ti-a pasat, si te-ai prefacut ca-ti pasa, pentru tine ziua a fost ingrozitoare.
Pentru ca a decurs normal.
Ca de obicei.
Inconjurat de banal.
Mergi.
Sau asa se presupune.
Rectificam.
Te tarasti pe drumul spre casa.
Te mai si bate soarele in cap.
Printre fulgii enervanti de nea, ce-ti sar in ochi la fiecare doua secunde.
Ce esti tu, parbriz?
In fata blocului, o pisica. La inceput, desi te incapatanezi sa o ignori, ti-e absolut imposibil.
Doar iti sta in drum.
Si nici nu da semne ca te-a receptat.
Desi te priveste fix in ochi.
Prima zi se fereste. Doar esti om, si oamenii i se par dezgustatori. Cine stie ce boala va lua daca te atinge, chiar daca ea e cea care mananca tot felul de resturi radioactive. Nu tu esti tu ala care straluceste verde din inima intunericului.
A doua zi, fuge de tine. Deja a vazut cat de urat te uiti.
A treia zi pleaca exact inainte sa ii dai un sut. Din greseala, desigur. Ti se urca sangele la cap (daca esti un caz mai special si nu este deja acolo) cand vezi cata persiflare denota coada ei aflata in miscari ondulatorii. Inca am dubii. Coada are creierul ei propriu?
A patra zi trebuie sa o pasesti. Acela e locul ei, si nimeni nu-ti da dreptul sa incalci proprietatea personala a cuiva. In ce tara am ajuns! Nici nu stii ce fanatic.. Aaa, pardon. Sustinator... al drepturilor animalelor abandonate te pandeste de dupa colt. Sau ascuns dupa un stalp erodat. Dar de unde stie el daca pisica aia a fost abandonata sau s-a nascut pe strazi???
A cincea zi ti-a lasat cale libera, alegandu-si un loc in gradina de unde te poate privi, injura si scuipa in voie. Pardon, am ajuns deja la personificari. Sa sarim peste partea cu scuipatul.
A sasea zi realizezi cat de deceptionat esti defapt. Pisica pare sa nu se mai fi miscat de acolo.
A saptea zi deja se reinstaleaza obisnuinta. Nici nu stii de unde te acapareaza banalul...
A opta zi incerci sa faci pace cu "figurina", oferindu-i ceva de macare. Ceva comestibil. Se dovedeste inutil. Dupa juma' de ora, cand te uiti pe unul din geamurile de la balcon, observi ca mancarea e tot acolo. In schimb, par mai multe pisici. Realizezi ca nu ai ochelarii. Ii pui, si tot vezi inca doua pisici in plus, acum tarandu-se inapoi spre ascunzisurile lor. Mancarea, gone! Pisica "ta", adica comuna, a blocului, dar nu conteaza, e tot acolo. Hmm, macar ai satisfactia ca nu esti discriminat.
A noua zi deja te enervezi. Pai unde e respectul???
A zecea zi deja te amuza. Te amuza cat de prost ai putut fi zilele trecute. Cand o vezi, ii zambesti, te inclini ca la curtea regelui Arthur in fata ei, si intrii in scara blocului fredonand.
A unspea zi nu o vezi. Nu te duci acasa, de aia.
Peste alte trei zile o vezi si-ti pare rau. Pare ca ti-a simtit lipsa. Ori esti nebun, ori ti se pare. Una din patru. Mai incerci sa-i arunci ceva de mancare si intrii in bloc. Acolo astepti sa-i vezi reactia. Nici nu trebuie sa astepti mult. Mananca. Indiferenta, studiata. Miauna, si pare fericita.
Urmatoarele saptamani nici nu te mai obosesti sa o cauti. Stii ca e acolo. Si stii ca tine la tine.
Statuie de marmura cu suflet la tine in gradina.
duminică, 8 noiembrie 2009
Alex
Nu ma refer la mine, ci la mascota. Il cheama Alex. Sau o cheama. Nu se stie. Nici nu se vrea a se sti. Nu are gen. E mai special el asa... Am mai multe ipostaze desenate cu Alex, dar mi-era lene sa le reproduc pe foaia asta. Daca vor fi interesati, voi mai desena. Cand voi avea chef. Ca de, sunt o mica "artista" eu...
Cand suferi de multipla personalitate. Sau cand sufera ea de tine
Inchid ochii si dau drumul la muzica.
Nu ma intreba de care, e o intrebare fara sens...
Deci inchid ochii. Si ma trezesc intr-o lume ciudata.
Ei, de care lume! Din aia pe care tu sigur nu ti-o poti imagina.
Si ma trezesc in mijlocul unei vaaaste campii, toata plina cu flori.
Da, da, flori de camp. Cum ai ghicit?!?
Asa, si soarele, de o nuanta foarte ciudata straluceste printre niste nori de aceeasi nuanta ciudata. Totul in contrast cu cerul rosu-oranj.
Nu, nici soarele si nici norii nu sunt verzi. Nu fi absurd!
Vantul incepe sa bata alene printre nijte crengi contorsionate si canta un cantec destul de sinistru.
Normal ca nu mi-e frica! Cu cine crezi ca vorbesti?
Desi vreau sa mai stau acolo, intinsa pe campul ala frumos colorat si viu mirositor...
Nu era invers! Asa am vrut eu sa spun, na.
.. se face din ce in ce mai ciudat. Soarele si norii dispar si ei invaluit intr-o ceata foarte ciudata. Inainte sa spui ceva, raspunsul e nu, desi era ciudata, ceata nu era verde. Deloc. Si pana la urma, asa, bajbaind pe intuneric..
Bine, rectific. Bajbaind pe ceata...
... incerc sa dau de un loc unde sa ma adapostesc. Dar unde? Eram in camp liber!
Da, si colorat si parfumat. Nu ca ar avea vreo relevanta, dar ma rog...
Merg ce merg si ma impiedic de ceva. Din cate imi dau eu seama, de niste trepte.
As aprecia daca nu mai m-ai intrerupe atata. Sincer. Si nu stiu din ce erau facute treptele!
Revenind. Unde am ramas? Aaa, da. La trepte. Si incep sa le urc, tot impiedicandu-ma. Ma mir cum de nu mi-am rupt vreo mana sau ceva. Mai urc putin si dau peste o usa.
OK, recunosc. M-am lovit de usa!
O deschid, si cand sa deschid si ochii, ma trezesc la viata reala.
Da, sunt sigura ca nu m-am lovit la cap pe drum. Cum adica finalul nu e destul de palpitant?! Atunci uimestema tu cu o poveste "palpitanta". Si nu mai rade atata!
Nu ma intreba de care, e o intrebare fara sens...
Deci inchid ochii. Si ma trezesc intr-o lume ciudata.
Ei, de care lume! Din aia pe care tu sigur nu ti-o poti imagina.
Si ma trezesc in mijlocul unei vaaaste campii, toata plina cu flori.
Da, da, flori de camp. Cum ai ghicit?!?
Asa, si soarele, de o nuanta foarte ciudata straluceste printre niste nori de aceeasi nuanta ciudata. Totul in contrast cu cerul rosu-oranj.
Nu, nici soarele si nici norii nu sunt verzi. Nu fi absurd!
Vantul incepe sa bata alene printre nijte crengi contorsionate si canta un cantec destul de sinistru.
Normal ca nu mi-e frica! Cu cine crezi ca vorbesti?
Desi vreau sa mai stau acolo, intinsa pe campul ala frumos colorat si viu mirositor...
Nu era invers! Asa am vrut eu sa spun, na.
.. se face din ce in ce mai ciudat. Soarele si norii dispar si ei invaluit intr-o ceata foarte ciudata. Inainte sa spui ceva, raspunsul e nu, desi era ciudata, ceata nu era verde. Deloc. Si pana la urma, asa, bajbaind pe intuneric..
Bine, rectific. Bajbaind pe ceata...
... incerc sa dau de un loc unde sa ma adapostesc. Dar unde? Eram in camp liber!
Da, si colorat si parfumat. Nu ca ar avea vreo relevanta, dar ma rog...
Merg ce merg si ma impiedic de ceva. Din cate imi dau eu seama, de niste trepte.
As aprecia daca nu mai m-ai intrerupe atata. Sincer. Si nu stiu din ce erau facute treptele!
Revenind. Unde am ramas? Aaa, da. La trepte. Si incep sa le urc, tot impiedicandu-ma. Ma mir cum de nu mi-am rupt vreo mana sau ceva. Mai urc putin si dau peste o usa.
OK, recunosc. M-am lovit de usa!
O deschid, si cand sa deschid si ochii, ma trezesc la viata reala.
Da, sunt sigura ca nu m-am lovit la cap pe drum. Cum adica finalul nu e destul de palpitant?! Atunci uimestema tu cu o poveste "palpitanta". Si nu mai rade atata!
La mate
Ma uit pe geam, dar o fac degeaba. Cuvantul "inutil" e suprasolicitat, ca si temele postarilor mele, de altfel. Timpul trece, vantul bate, frunzele cad. Patetic chiar. Nu e nimic mai tragic ca o ploaie de octombrie.
O pasare in zbor si un geam aburit, in contrast cu altul deschis. Jaluzele patate de atatea cunostiinte la ora de matematica.
Tremur. Exasperant, dar tremur. Nu m-as mira sa vad un iepure gigant, si negru topaind vesel pe acoperisurile umede. M-as mira mai tare sa treaca temperatura de 10 grade
O pasare in zbor si un geam aburit, in contrast cu altul deschis. Jaluzele patate de atatea cunostiinte la ora de matematica.
Tremur. Exasperant, dar tremur. Nu m-as mira sa vad un iepure gigant, si negru topaind vesel pe acoperisurile umede. M-as mira mai tare sa treaca temperatura de 10 grade
A trecut mult timp de cand nu am mai scris ceva in afara teme si cateva idei pentru o poveste fantezista. Poate prea mult timp. Poate am uitat sa mentionez ca am si o latura delasatoare? Oricum, mai am cateva idei notate ici, colo : la sfarsitul unui caiet, pe o foaie de desen, pe un manual de instructiuni. Deci nu am fost chiar sincera la inceput... Si nici foarte coerenta pe tot parcursul momentului de "sinceritate"
vineri, 9 octombrie 2009
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Clipe
Sa te trezsti chiar inainte de rasarit, sa-ti alegi un loc in fata geamului de unde ai o panorama cat de cat buna, si de deasupra unei cani aburinde cu ceai de menta sa zambesti soarelui cu cea mai sincera inocenta.
Sa mananci o felie de paine prajita in timp ce tragi nehotarat o pereche de blugi pe tine, sa uiti cheile in usa dupa ce incui, sa alergi pe scari si pe strada, ca sa iti amintesti ca defapt ti-ai dat ceasul cu 10 minute inainte incat sa nu intarzii, iar acum ai ajuns prea devreme.
Sa iti alegi o carte din biblioteca pe care ai mai citit-o deja de 3 ori anul asta, si nu pentru ca iti place asa de mult, ci doar pentru ca iti aminteste de cineva drag.
Sa te ascunzi amortit sub o patura oarecare, sa iti promiti ca nu mai stai decat 5 minute, sa te tresesti o ora jumate mai tarziu cu miorlaitul pisicii din camera alaturata si sa te arunci din pat in stilul cel mai kamikaze posibil ca sa te trezesti calumea, chiar daca e deja prea tarziu.
Sa te intalnesti cu prietenii tai la o cafea, o atentie, sa radeti ca disperatii din toate prosiile si glumele aiurite, sa va povestiti ultimele "aventuri" si sa nu faceti diferenta dintre jumatate de ora si 7 ore.
Sa stai in fata unui calculator la 3 dimineata, chinuindu-te sa gasesti cuvintele potrivite pentru blogul tau personal, holbandu-te din cand in cand la veioza enervant de vesela si sa o blestemi pentru ca-ti distrage atentia. Nu ca ai sti ce sa scrii oricum...
Momente magice. Cele mai simple trairi sunt alea pentru care merita intr-adevar sa traiesti clipa cu nerabdare
Sa mananci o felie de paine prajita in timp ce tragi nehotarat o pereche de blugi pe tine, sa uiti cheile in usa dupa ce incui, sa alergi pe scari si pe strada, ca sa iti amintesti ca defapt ti-ai dat ceasul cu 10 minute inainte incat sa nu intarzii, iar acum ai ajuns prea devreme.
Sa iti alegi o carte din biblioteca pe care ai mai citit-o deja de 3 ori anul asta, si nu pentru ca iti place asa de mult, ci doar pentru ca iti aminteste de cineva drag.
Sa te ascunzi amortit sub o patura oarecare, sa iti promiti ca nu mai stai decat 5 minute, sa te tresesti o ora jumate mai tarziu cu miorlaitul pisicii din camera alaturata si sa te arunci din pat in stilul cel mai kamikaze posibil ca sa te trezesti calumea, chiar daca e deja prea tarziu.
Sa te intalnesti cu prietenii tai la o cafea, o atentie, sa radeti ca disperatii din toate prosiile si glumele aiurite, sa va povestiti ultimele "aventuri" si sa nu faceti diferenta dintre jumatate de ora si 7 ore.
Sa stai in fata unui calculator la 3 dimineata, chinuindu-te sa gasesti cuvintele potrivite pentru blogul tau personal, holbandu-te din cand in cand la veioza enervant de vesela si sa o blestemi pentru ca-ti distrage atentia. Nu ca ai sti ce sa scrii oricum...
Momente magice. Cele mai simple trairi sunt alea pentru care merita intr-adevar sa traiesti clipa cu nerabdare
Am momente in care chiar ma simt nesigura. Defapt, chiar sunt, nu doar ma simt. Momentele astea incep cand ma trezesc, se termina in jurul pranzului, cand sufar de o foame acuta, si apoi reincepe si duraza pana adorm. Zi de zi. Deci, practic, nu dureaza chiar asa mult.
Solutii? a fiu poate mai putin sincera, sa imi acord ocazia de a visa mai mult, sa nu-mi mai interzic accesul la unele sentimente si trairi si sa-mi iau cateva palme dupa cap. Doar motive nu am. Dar la fel nu am motive nici sa dvin depresiva din cand in cand. Asta nu inseamna ca nu o fac.
Copil nebun si nehotarat. Asta sunt in cateva cuvinte scurte si inutile
Solutii? a fiu poate mai putin sincera, sa imi acord ocazia de a visa mai mult, sa nu-mi mai interzic accesul la unele sentimente si trairi si sa-mi iau cateva palme dupa cap. Doar motive nu am. Dar la fel nu am motive nici sa dvin depresiva din cand in cand. Asta nu inseamna ca nu o fac.
Copil nebun si nehotarat. Asta sunt in cateva cuvinte scurte si inutile
Vieti anterioare
Ma tot gandesc, si chiar mi-ar placea sa stiu ca in vietile mele anterioare am fost:
-astronom
-brutar
-hotz
-copil orfan crescut pe strazi
-om de stiinta nebun
-asistent de om nebun
-majordom
-pictor
-muzicant
-bufon
-scriitor
-spion
-omul care a inventat bomboanele
Si altele... Ordinea e aleatorie, in functie de noroc. Tari acum... Pai, difera. De la Mesopotamia, care nu e chiar tara, pana la Franta, Anglia, Danemarca, Austria si altele
-astronom
-brutar
-hotz
-copil orfan crescut pe strazi
-om de stiinta nebun
-asistent de om nebun
-majordom
-pictor
-muzicant
-bufon
-scriitor
-spion
-omul care a inventat bomboanele
Si altele... Ordinea e aleatorie, in functie de noroc. Tari acum... Pai, difera. De la Mesopotamia, care nu e chiar tara, pana la Franta, Anglia, Danemarca, Austria si altele
Imi alerg temerile dupa fiecare colt de bloc ordinar. Imi las speranta sa zboare pe deasupra tuturor acoperisurilor parasite si imi ascund pulsul de atentia ploii in toate scarile bantuite de spirite jucause. Sunt un om obisnuit. Un om legat de toate lucrurile pe care le-a avut, legat de toate locurile pe care le-a vizitat si de toate persoanele pe care le-a cunoscut. Nu stiu de ce am impresia ca de fiecare data cand cineva ma uita, sufletul se mai fragmenteaza o data. Sau poate doar viseaza asta. Cosmarul unei existente eterne.
vineri, 2 octombrie 2009
In cautarea copilariei pierdute
Trec aproape intotdeauna in drum spre casa pe langa blocul in care obisnuia sa stea. Dap, la etajul doi. Jaluzele in doua nuante de portocaliu in momentul de fata. Nu ma pot abtine sa nu-mi ridic privirea si sa incerc sa-mi amintesc cum era. Si ma gandesc la cum ar fi fost daca, desi foarte rar.
Cand am timp, vin acasa de la scoala sau de unde vin si pe strada pe care stiu ca obisnuiam sa locuiesc cand aveam in jur de 2, 3 ani. Nu imi amintesc mai nimic. Defapt, chiar nimic. Dar de cate ori vin pe acolo, ma ajunge din urma un calm ciudat de placut. Devin usor melancolica, daca se poate ajunge chiar pana intr-acolo.
To felul de strazi, tot felul de povestiri, tot felul de poze, desene, melodii. Toate imi amintesc de cum a fost si toate ma fac sa ma gandesc la cum va fi. Am un viitor foarte nesigur, ca toti defapt. Dar al meu e mai mejcher.
PS: cine ghiceste ce inseamna mejcher, primeste o comanda de roll-over pe loc, si fara taxe suplimentare de transport
Cand am timp, vin acasa de la scoala sau de unde vin si pe strada pe care stiu ca obisnuiam sa locuiesc cand aveam in jur de 2, 3 ani. Nu imi amintesc mai nimic. Defapt, chiar nimic. Dar de cate ori vin pe acolo, ma ajunge din urma un calm ciudat de placut. Devin usor melancolica, daca se poate ajunge chiar pana intr-acolo.
To felul de strazi, tot felul de povestiri, tot felul de poze, desene, melodii. Toate imi amintesc de cum a fost si toate ma fac sa ma gandesc la cum va fi. Am un viitor foarte nesigur, ca toti defapt. Dar al meu e mai mejcher.
PS: cine ghiceste ce inseamna mejcher, primeste o comanda de roll-over pe loc, si fara taxe suplimentare de transport
Sper ca nu doar un vis
Sunt atat de multe lucruri pe care mi-ar placea sa le fac. Hehe, ultima oara chiar am spus ca imi voi tatua o piesa de puzzle pe fata, sub ochiul drept. Doar conturul. Altadata, am spus ca as vrea sa studiez o groaza de chestii legate de medicina alternativa, cum ar fi cea a florilor Bach. Mi-am propus chiar sa ajung sa public o carte. Oricat de mica si nesemnificativa, dar sa fie acolo, pt sufletul meu. As vrea sa fac un sport personal din impartit cadouri cu diverse ocazii, sau doar pt ca e marti. Sau orice zi a saptamanii. Vreau sa imi fac o biblioteca grozava, plina de carti cunoscute doar de mine la inceput, doar ca sa am ocazia sa le prezint celor apropiati. Sper sa fac o impresie buna. Si vreau chiar sa-mi deschid o scoala, sau macar o gradinita. Da, da, aprobata de minister. E poate cel mai mare vis al meu...
Cine crezi ca...
Cine se oglindeste oare in geamul usii de la intrarea in bloc doar ca sa-si admire parul? Cine s-ar bucura inca doar pentru ca ar avea ceva timp sa se uite la desene? Cine face glume de neam prost cand este pocnit(a)? Cine ar vrea sa-ti spuna atatea lucruri, dar stie ca deja a vorbit prea mult? Cine vrea sa-si inrameze o pereche de blugi rupti in fund, din motive de valoare sentimentala? Cine sta stingher(a) intr-un colt de clasa in momentul in care lipsesti de langa el/ea? Cine? Si de ce?
Aici sigur Radu e de vina...
Aici sigur Radu e de vina...
joi, 1 octombrie 2009
Cu si despre mine part
| Name : | Alexandra |
| Nick Name : | Bubu, Ale or Alex ( if they can be considered nicknames) |
| Birthdate : | 11 august '93 |
| Birthplace : | Bacau |
| Current Location : | za boring, same one |
| Eye Color : | dark brown |
| Hair Color : | brown with redish highlights when I stay in za sun light |
| Height : | 1.68 , 1.69. I'm not really sure |
| Weight : | 55 I think |
| Piercings : | 3 in the left ear, 1 in the right one (6 in the future) |
| Tatoos : | none (yet) ; 6 or 7 in the future.( maybe more) |
| Boyfriend/Girlfriend : | no pets :D (nee, I'm not mean. I'm just me) |
| Vehicle : | do sneakers count? |
| Overused Phrase : | "Ejti nebun?" ; "NOT!" ; "I think there's someone in the woods..." |
| FAVORITES | |
| Food : | I'm not fussy. I eat almost everything thats eatable |
| Pub/Disc/Restaurant : | none yet |
| Candy : | hehe, looong, long list. pretty much everything |
| Number : | secret |
| Color : | blue, green, grey, yellow, red |
| Animal : | rabbit, cheetah, seagull,duck, hamster, dog, rabbit. Oh, yeah, I already said this litlle guy |
| Drink : | mineral water, Bacardi Breezer, any fruit juice, red wine, white wine ( familly production), Angeli and other |
| Body Part on Opposite sex : | lips , as in smile, and legs, as in skinny |
| Perfume : | vanilla, cotton, orange, lemon, freshly cut grass |
| TV Show : | Blue Collar TV |
| Music Album : | Beyond the Horizon, by People in Planes |
| Movie : | Grind |
| Actor/Actress : | Edward Norton, Kirsten Dunst, James McAvoy, Adam Brody, Meg Ryan and other |
| This or That | |
| Pepsi or Coke : | Pepsi |
| McDonalds or BurgerKing : | McDonalds |
| Chocolate or Vanilla | vanilla and caramel |
| Hot Chocolate or Coffee : | Hot chocolate |
| Kiss or Hug : | hug |
| Dog or Cat : | bunny |
| Rap or Punk : | alternative rock (and punk) |
| Summer or Winter : | Autumn |
| Scary Movies or Funny Movies : | Funny movies |
| Love or Money : | both? |
| YOUR... | |
| Bedtime : | 10-11 pm |
| Most Missed Memory : | having a bunny |
| Best phyiscal feature : | hair I guess |
| First Thought Waking Up : | I reaally gotta pee... |
| Ambition : | tattoo-ing a puzzle piece on my face, under the right eye |
| Best Friends : | lots and lots; Paulie, Mara, Rox and Cip |
| Weakness : | I can't stop thinking about others |
| Fears : | of the dark, of insects and of making mistakes |
| Longest relationship : | gap |
| HAVE YOU... | |
| Cheated Your Partner : | never ever |
| Ever been beaten up : | a little |
| Ever beaten someone up : | nope |
| Ever Shoplifted : | nope |
| Ever Skinny Dipped : | not yet |
| Ever Kissed Opposite sex : | yup |
| Been Dumped Lately : | no |
| IN A GUY/GIRL | |
| Favorite Eye Color : | blue |
| Favorite Hair Color : | blonde and black |
| Short or Long : | medium |
| Height : | over 178 |
| Style : | just to have some style, doesn't really matter |
| Looks or Personality : | personality |
| Hot or Cute | half and half |
| Muscular or Really Skinny : | skinny, simple skinny |
| RANDOMS | |
| What country do you want to Visit : | Japan, Australia, Cehia, Sweden |
| How do you want to Die : | tripping while getting down some stairs |
| Been to the Mall Lately : | can't remember |
| Get along with your Parents : | too good for my age (don't misunderstand) |
| Health Freak : | almost |
| Do you think your Attractive : | not really |
| Believe in Yourself : | a lil' |
| Want to go to College : | of coursee! 2 or 3 even |
| Do you Smoke : | no |
| Do you Drink : | all the time. Water, water, and some more water |
| Shower Daily : | yup |
| Been in Love : | never |
| Do you Sing : | all the time, especially on the street |
| Want to get Married : | maybe |
| Do you want Children : | 2 or 3 |
| Age you wanna lose your Virginity : | not until 19 |
| Hate anyone : | many people |
| Take Survey | Create Survey |
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Spune-mi
Ar fi ciudat, m-ai uri, sau ti-ai schimba atitudinea fata de mine daca ti-as spune ca te-am placut?
vineri, 25 septembrie 2009
Poc!
Mai bine ai filma cum imi trag un glontz in tzeasta si ti-ash ranji melancolic. Urmareste-mi atent mimica si vei observa cum se impaca cu soarta un om fara viitor. Sunt constienta ca imi retez singura posibilitatea de a fi fericita, sau macar de a avea aceasta impresie, dar o fac de buna voie si nesilita de nimeni. Defapt, stii ce? In timp ce vizionezi caseta sinuciderii pentru a suta mia oara gandestete ca nu sunt moarta pentru tine si cei care se prefaceau ca nu ma cunosc. Doar hai sa ne amagim ca nu am existat niciodata cu adevarat.
Raneste cumplit
Raneste faptul ca nu esti apreciat pentru ceea ce reprezinti cu adevarat. Raneste faptul ca poti oricand fi refuzat. Raneste faptul ca trece chiar si o zi, o saptamana, o luna, un an, o viata fara sa-si aminteasca data zilei tale de nastere. Raneste faptul ca mimezi fericirea revederii. Raneste faptul ca ai glume private cu toti ceilalti. Raneste faptul ca mereu vei fi considerat un strain. Raneste faptul ca nu "apartii" nimanui.
Raneste siguranta ca nu esti iubit.
Si atunci, ce solutii iti mai raman incat sa nu fii ranit cumplit?
Raneste siguranta ca nu esti iubit.
Si atunci, ce solutii iti mai raman incat sa nu fii ranit cumplit?
Perpetua schimbare
Sunt constituita pe baza acestui dicton de viata scurta. Macar de as faceo intentionat, dar asa...
Si ciudat e ca pentru unii, referindu-ma la majoritatea, schimbarea asta a mea e ceva de rau. Un motiv de a fi uitata si trimisa la gunoiul reciclabil, sectiunea marionete. Desi nu prea arat, sa stiti ca defapt ma doare si pe mine aceasta indiferenta subita.
Eu o consider un lucru bun, aceats amodificare. Prefer totusi sa o numesc adaptare. Practic, raman aceleasi lucruri la baza. Mereu voi fi sincera, mereu voi face glume de neam prost, mereu iti voi fi aproape la nevoie. Si atunci? Chiar te deranjeaza faptul ca pot face mai multe lucruri in acelasi timp? Ca pot discuta pe subiecte diferite cu persoane diferite, ca pot PAREA unul din EI?
Poate e problema mea. Poate e problema ta. Ce e cert insa e ca prin atitudinea ta imi faci rau. Daca esti ingust la minte, nu ma pot declara complice, pentru ca ma stiu lipsita de vina. Si nu, nu intelege gresit. Nu te-am facut eu ingust. Ci natura
Si ciudat e ca pentru unii, referindu-ma la majoritatea, schimbarea asta a mea e ceva de rau. Un motiv de a fi uitata si trimisa la gunoiul reciclabil, sectiunea marionete. Desi nu prea arat, sa stiti ca defapt ma doare si pe mine aceasta indiferenta subita.
Eu o consider un lucru bun, aceats amodificare. Prefer totusi sa o numesc adaptare. Practic, raman aceleasi lucruri la baza. Mereu voi fi sincera, mereu voi face glume de neam prost, mereu iti voi fi aproape la nevoie. Si atunci? Chiar te deranjeaza faptul ca pot face mai multe lucruri in acelasi timp? Ca pot discuta pe subiecte diferite cu persoane diferite, ca pot PAREA unul din EI?
Poate e problema mea. Poate e problema ta. Ce e cert insa e ca prin atitudinea ta imi faci rau. Daca esti ingust la minte, nu ma pot declara complice, pentru ca ma stiu lipsita de vina. Si nu, nu intelege gresit. Nu te-am facut eu ingust. Ci natura
Momente
Am momente in care mi se resimte inutilitatea. E greu sa fii departe de cineva care are nevoie de tine. Sau nu neaparat de tne, ci mai mult de SFATURILE tale. Cui ii mai pasa de mintea din spatele lor?...
As vrea sa nu mai depind de anumite persoane. M-am alipit gresit unui grup deja format. Am facut rau, pentru ca intr-un final, tot eu ies dezamagita din ecuatie. Eu sunt acel +0 de care CHIAR nu este nevoie pe nicaieri, pentru ca rezultatul va fi acelasi. Cu sau fara mine, lumea are acelasi viitor asigurat. A naibii treaba...
Mai mai sa plang. Pacat ca eu nu pot sa plang. De ce? Cine stie? Cui ii mai pasa?
Ma simt de parca nu am facut parte din prezentul nimanui pana acum. E adevarat ca exagerez, probabil, dar asta simt, si nu se discuta. Trec adesea pe langa unii fosti colegi de scoala si prieteni(mult spus) din copilarie si zambesc talamb si degeaba. Nu ma mai recunoaste lumea... E adevarat ca m-am schimbat, lucru pe care il voi elabora later, dar nu e nici chiar asa. Nu m-am schimbat incat sa nu iti dai seama cine sunt. Dar nu e asta problema. E vorba de faptul ca nu am fost nimic mai mult decat un personaj episodic.
Un personaj episodic si nimic mai mult.
As vrea sa nu mai depind de anumite persoane. M-am alipit gresit unui grup deja format. Am facut rau, pentru ca intr-un final, tot eu ies dezamagita din ecuatie. Eu sunt acel +0 de care CHIAR nu este nevoie pe nicaieri, pentru ca rezultatul va fi acelasi. Cu sau fara mine, lumea are acelasi viitor asigurat. A naibii treaba...
Mai mai sa plang. Pacat ca eu nu pot sa plang. De ce? Cine stie? Cui ii mai pasa?
Ma simt de parca nu am facut parte din prezentul nimanui pana acum. E adevarat ca exagerez, probabil, dar asta simt, si nu se discuta. Trec adesea pe langa unii fosti colegi de scoala si prieteni(mult spus) din copilarie si zambesc talamb si degeaba. Nu ma mai recunoaste lumea... E adevarat ca m-am schimbat, lucru pe care il voi elabora later, dar nu e nici chiar asa. Nu m-am schimbat incat sa nu iti dai seama cine sunt. Dar nu e asta problema. E vorba de faptul ca nu am fost nimic mai mult decat un personaj episodic.
Un personaj episodic si nimic mai mult.
Urlaaa!
Urla-ti nesigurantele! Marturiseste-ti angoasele si depaseste-ti problemele. Schimba-ti expresiile, preschimba-ti ura in compatimire si aminteste-ti cum se rade. Revino tu, cel original, si fa-ma sa cred ca nu am pierdut defapt nici o clipa impreuna. Spune-mi cat de importante sunt razele soarelui si cat de palida e reflexia lunii. Creaza-ti amintiri frumoase si paseste incet pe strada, inregistrand doar detaliile. Coloreaza-ti viitorul in impresiile curcubeului, alunga-ti somnul de pe genele negre si dese. Calatoreste in tari cat mai indepartate cu ajutorul imaginatiei si adu-mi cand te intorci suvenirurile cele mai comune. Fa din viata ta o speranta perpetua si modeleaza-ti aripi din panza stravezie imprimata cu iluzii de fluturi.
Alearga-ti sufletul pe pajistile verzi ale copilariei, si parfumeaza-ti visele cu dorinte. Asculta-ti glasul inocent si canta-ti depresiile.
Lumineaza-ti holul deznadajduirii cu scantei si haide! Sa ne pastram doar in suflet trecutul, in inima prezentul si in gand viitorul. Simte si sa plecam. Puls nebun al inimii proprii. Inima noastra, flacara vie
Alearga-ti sufletul pe pajistile verzi ale copilariei, si parfumeaza-ti visele cu dorinte. Asculta-ti glasul inocent si canta-ti depresiile.
Lumineaza-ti holul deznadajduirii cu scantei si haide! Sa ne pastram doar in suflet trecutul, in inima prezentul si in gand viitorul. Simte si sa plecam. Puls nebun al inimii proprii. Inima noastra, flacara vie
Legat de tine
Mi-ar placea atat de mult sa zbor. Sa ma pierd printre crengi vii de toamna, si printre flori ametitoare de primavara,sa trec alene prin galbenul campurilor de vara si pe deasupra pustiurilor iernii. Nu cer mult, serios. Sa pot sa ma ridic putin de la sol, e tot ce am nevoie. Tanjesc la libertatea cerului, si la infinitul albastrului lucid.
Si crezi ca m-as mai intoarce? Crezi ca, din momentul in care mi s-ar deschide usita coliviei si mi s-ar descatusa piciorul insemnat de lantul argintat al obligatiei, m-as mai intoarce? Gresesti. Pana si eu gresesc cand ma mint acum din nou. Desigur ca voi veni inapoi. Doar ca sa am ocazia sa te privesc de dupa cealalta parte a geamului, si sa-ti zambesc in trecere. Zambet din suflet, suflet de calator.
E greu azi cerul. Plin de nori si plumb, ameninta cu toanele lui nesabuite aupra mea si a ta. Frica? Mie in mod cert nu. De tine mi se rupe inima, fiinta ostila si fura-energie ce esti. Cat de greu poate fi sa intelegi ca oricum nu ma voi supune niciodata? Ca nu am de gand sa-ti cant triluri calde si visatoare, ca nu iti voi impartasi gandurile si sperantele?
Imi pierd inutil penele si ma zbat degeaba in cusca asta infernala. Stiu ca nu ai de gand sa ma asculti. Vrei sa ma tii langa tine si astfel ma sufoci, ma asfixii cu grija ta senila, si obsesia ta de a fi iubit. Cu frica ta de a fi parasit. Cu teama ta de a fi singur. Pe veci, pe viata, pentru totdeauna.
E chiar asa greu sa iti traiesti propria viata?
O, tu, creatura absurda ce esti! =)) Scz, scz, trebuia sa fiu serioasa, dar ma face sa rad. E atat de teatraal! Faake =))
Si crezi ca m-as mai intoarce? Crezi ca, din momentul in care mi s-ar deschide usita coliviei si mi s-ar descatusa piciorul insemnat de lantul argintat al obligatiei, m-as mai intoarce? Gresesti. Pana si eu gresesc cand ma mint acum din nou. Desigur ca voi veni inapoi. Doar ca sa am ocazia sa te privesc de dupa cealalta parte a geamului, si sa-ti zambesc in trecere. Zambet din suflet, suflet de calator.
E greu azi cerul. Plin de nori si plumb, ameninta cu toanele lui nesabuite aupra mea si a ta. Frica? Mie in mod cert nu. De tine mi se rupe inima, fiinta ostila si fura-energie ce esti. Cat de greu poate fi sa intelegi ca oricum nu ma voi supune niciodata? Ca nu am de gand sa-ti cant triluri calde si visatoare, ca nu iti voi impartasi gandurile si sperantele?
Imi pierd inutil penele si ma zbat degeaba in cusca asta infernala. Stiu ca nu ai de gand sa ma asculti. Vrei sa ma tii langa tine si astfel ma sufoci, ma asfixii cu grija ta senila, si obsesia ta de a fi iubit. Cu frica ta de a fi parasit. Cu teama ta de a fi singur. Pe veci, pe viata, pentru totdeauna.
E chiar asa greu sa iti traiesti propria viata?
O, tu, creatura absurda ce esti! =)) Scz, scz, trebuia sa fiu serioasa, dar ma face sa rad. E atat de teatraal! Faake =))
Iiii feeel paralyyyyzed!
Asta mi se canta in castile de un albastru exagerat. Intr-un fel, asa si ma simt. Nu am motiv, si asta ma enerveaza ingrozitor. Ingrozitoor! Vreau sa pot face ceva serios. Dar deocamdata, n-am absolut nici o idee. Absolut degeaba am venit. Bai, si nu stiu unde mi-au disparut toate experientele, si visele si creatiile din cursul saptamanii ce meritau notate. Au facut un simplu Puff! si gata? S-au evaporat? Le-a papat lupu'? Unde dracu' mi s-a dus inspiratia?
Vreau
Vreau sa scriu, sa scriu, sa scriu continu pana cand ma dor degetele, pana cand imi trosnesc incheieturile, pana cand simt ca nu mai am mult pana lesin de privare de odihna si H2O. Sa scriu pana cand simt ca am gasit cu adevarat ceva scris de mine ce merita citit. Cu adevarat, nu doar prin definitie. Deci asta voi face. Chiar daca nu pot zi de zi, o voi face saptamana de saptamana, si tot se va intampla fatidicul. Determinata as hell azi, si nu stiu de ce. Poate e de la plictiseala. Hehe
duminică, 20 septembrie 2009
Am gandit, si acum sufar de consecinte
Ma doare capu'. M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa ma refugiez. In carti, in caiete, in muzica, in mine. Ma simt tradata de ceva ce-mi apartinea. Sociabilitate si darul de-a vorbi.
Acum stau la birou, mancand struguri, manjind tastele si facand febra musculara la degetele mainii stangi. Dreapta e mult prea ocupata cu meditarea.
In momente din astea am nevoie de inca un schimb de personalitate.
Cine ma mai intelege?
Acum stau la birou, mancand struguri, manjind tastele si facand febra musculara la degetele mainii stangi. Dreapta e mult prea ocupata cu meditarea.
In momente din astea am nevoie de inca un schimb de personalitate.
Cine ma mai intelege?
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Dezmintiri unor posibile acuzatii
Apropo, nu sunt emo. Ba din contra, chiar imi place viata mea foarte mult. Chiar daca are mai multe gropi decat permite legea. Dar, din varii motive, cum ar fi, pentru a scrie sau desena, de obicei intru intr-o stare de nostalgie si insensibilitate si tristete acuta. Tristete e aia cand razi ca un prost pentru ca tocmai ai uitat ceva important ce voiai sa spui?
Nu sunt depresiva. Cel putin, nu tot timpul. Doar asa sunt eu, pun ceva mai mult sentiment decat trebe. Ce sa-mi faci? Aaa, stiu eu, dar esti cam zgarcit, asa ca... Da, ma gandeam ca imi poti da o bomboana, perversule. La ce te gandesti?!
Nu sunt depresiva. Cel putin, nu tot timpul. Doar asa sunt eu, pun ceva mai mult sentiment decat trebe. Ce sa-mi faci? Aaa, stiu eu, dar esti cam zgarcit, asa ca... Da, ma gandeam ca imi poti da o bomboana, perversule. La ce te gandesti?!
Firma
Tocmai am achizitionat un album Firma. De prin 2007 cred. Continea "Baby is crying", asa ca l-am luat de pe raft. L-am si platiti, esti nebun?!
"Ma tot cheama sa zboor!"
"Ma tot cheama sa zboor!"
Minulescu, last part pe luna asta
Romanta fara muzica
In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
-De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul-
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspantii, de salcii umbriti,
Si ziua de maine, cu noii-veniti
Ce rad pe mormantul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom-
Din goluri in goluri pribegi,
S-ajungem in tara in care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albastrul din zari...
Si-acolo, -n gradina in care nu cresc
Decat matragune,
Cucute
Si laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albastrul ceresc!...
Complete version. Cuvinte pe care deocamdata, si cred ca niciodata, nu voi fi in stare sa le pronunt
In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
-De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul-
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspantii, de salcii umbriti,
Si ziua de maine, cu noii-veniti
Ce rad pe mormantul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom-
Din goluri in goluri pribegi,
S-ajungem in tara in care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albastrul din zari...
Si-acolo, -n gradina in care nu cresc
Decat matragune,
Cucute
Si laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albastrul ceresc!...
Complete version. Cuvinte pe care deocamdata, si cred ca niciodata, nu voi fi in stare sa le pronunt
Minulescu, part 3
Mult asteptatei...
..............................................................
Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data
Mult asteptatele amante soseau grabite sa-si sarute
Amantii,
Ce-asteptau in umbra, tacuti ca niste statui mute...
Si cate primaveri, de-a randul, castanii rosii nu-mi vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu s-arata!...
Mai tre sa spun ca e incompleta?
..............................................................
Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data
Mult asteptatele amante soseau grabite sa-si sarute
Amantii,
Ce-asteptau in umbra, tacuti ca niste statui mute...
Si cate primaveri, de-a randul, castanii rosii nu-mi vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu s-arata!...
Mai tre sa spun ca e incompleta?
Minulescu, part 2
Romanta celor ce se vand
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor-
O, negrul nor ca si mormantul
Inselatoarelor ce mor
Neplanse de amantii lor
Pe la ferestre-si plimba vantul
Tristetile sfarsitului de vara,
In timp ce-n carciuma murdara,
Din strunele de-arama-cantul
Chitarelor
Isi ia avatul...
Iar pe la mese,
Rand pe rand,
O ceata de amati artisti-
Toti neintelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonand
Romanta celor ce se vand
Dea, asta e intreaga. Varianta pentru lenesi
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor-
O, negrul nor ca si mormantul
Inselatoarelor ce mor
Neplanse de amantii lor
Pe la ferestre-si plimba vantul
Tristetile sfarsitului de vara,
In timp ce-n carciuma murdara,
Din strunele de-arama-cantul
Chitarelor
Isi ia avatul...
Iar pe la mese,
Rand pe rand,
O ceata de amati artisti-
Toti neintelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonand
Romanta celor ce se vand
Dea, asta e intreaga. Varianta pentru lenesi
Minulescu, prima parte (adica 1)
Romanta corbului
Pe tarmul nalt si drept-
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atatea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineata sunt verzi,
Iar seara violete-
Un corb a poposit spre seara,
Si-asa, cum sta pe malul marii,
Orbit de-albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserarii,
Parca-i sositul care-asteapta sa vina si alti intarziati...
Mai e ceva din poezie, dar deja va si ma plictisesc. Curiosi de continuare? Atunci pune-ti mana pe carte si cititi.
Pe tarmul nalt si drept-
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atatea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineata sunt verzi,
Iar seara violete-
Un corb a poposit spre seara,
Si-asa, cum sta pe malul marii,
Orbit de-albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserarii,
Parca-i sositul care-asteapta sa vina si alti intarziati...
Mai e ceva din poezie, dar deja va si ma plictisesc. Curiosi de continuare? Atunci pune-ti mana pe carte si cititi.
Culori
Toate culorile imi incanta ochii, dar foarte putine sufletul. Pe alea cred ca le pot numi preferate. Cand eram mica, au trecut prin schimbari destul de drastice, topurile astea ciudate ale mele. De la rosu la albastru, la verde, la gri si galben. Dragut... Am renuntat si am ales cate o reprezentativa din fiecare categorie. Sunt foarte indecisa.
- albastru-safir. Ca si bluza mea preferata pe care am tot pomenit-o recent, imi induce nostalgie, calm absurd si liniste interioara. "Mi-e dor. Mi-e dor si nu stiu de ce...". Ce ironie, bluza e de aceeasi nuanta. Probabil culoarea mea preferata. Ma regasesc cand ma simt singura, sau serioasa si pregatita sa ma implic intr-un proiect sau asa ceva.
-verde-feriga (cred ca asa se cheama, dar sincer nu ma intereseaza prea tare). O nuanta destul de potolita de verde. Again, relaxanta. Ma regasesc in ea in momentele in care stau la umbra frunzelor de stejar pe timp de vara timpurie. Calma, ganditoare si putin somnoroasa.
-galben-floarea soarelui (cred ca asta e nuanta). Optimista, vesela,inocenta, glumeata, mereu surazatoare. Eu in zilele mele cele mai bune. In afara de partea cu inocenta... Am o gandire bolnava, folosita sanatos.
-rosu-mar- nu o pot gasi nuanta exacta, asa ca am folosit una aproximativa. E un fel de rosu cum vezi la merele maari si gustoase, aduse de prin strainataturi. Aveam o astfel de carioca la un moment dat. Acum e data disparuta pe o cutie de lapte si aia ratacita. Rosu a fost initial culoarea mea preferata din copilarie. Acum nu ma caracterizeaza decat prin... ciudat, mie imi inspira, cel putin nuanta asta, o usoara timidete, retragere, optimism din nou, copilarie, jocuri.
-gri-argintat- e cea mai adaptabila culoare pe care o cunosc. Poate deveni o total alta culoare in functie de ce nuanta vie care ii este adaugata. Asa sunt si eu adesea. Ma adaptez destul de usor la orice mediu. Am nevoie doar de putina culoare in viata mea.
Bine, ca mai sunt o groaza de culori care le ador. Cum ar fi albastru-cobalt sau spirt, nuante ce ma ajuta la creativitate, atat muzica cat si desen. Apoi verde crud, o culoare care ma amuza si ma face sa rad mult. De mine, de tine, de oricine. Negru, clasicul, stalpul societatii. Bine, negru nu e o culoare, dar nu conteaza. Si altele, altele.... Toate ma caracterizeaza intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin.
- albastru-safir. Ca si bluza mea preferata pe care am tot pomenit-o recent, imi induce nostalgie, calm absurd si liniste interioara. "Mi-e dor. Mi-e dor si nu stiu de ce...". Ce ironie, bluza e de aceeasi nuanta. Probabil culoarea mea preferata. Ma regasesc cand ma simt singura, sau serioasa si pregatita sa ma implic intr-un proiect sau asa ceva.
-verde-feriga (cred ca asa se cheama, dar sincer nu ma intereseaza prea tare). O nuanta destul de potolita de verde. Again, relaxanta. Ma regasesc in ea in momentele in care stau la umbra frunzelor de stejar pe timp de vara timpurie. Calma, ganditoare si putin somnoroasa.
-galben-floarea soarelui (cred ca asta e nuanta). Optimista, vesela,inocenta, glumeata, mereu surazatoare. Eu in zilele mele cele mai bune. In afara de partea cu inocenta... Am o gandire bolnava, folosita sanatos.
-rosu-mar- nu o pot gasi nuanta exacta, asa ca am folosit una aproximativa. E un fel de rosu cum vezi la merele maari si gustoase, aduse de prin strainataturi. Aveam o astfel de carioca la un moment dat. Acum e data disparuta pe o cutie de lapte si aia ratacita. Rosu a fost initial culoarea mea preferata din copilarie. Acum nu ma caracterizeaza decat prin... ciudat, mie imi inspira, cel putin nuanta asta, o usoara timidete, retragere, optimism din nou, copilarie, jocuri.
-gri-argintat- e cea mai adaptabila culoare pe care o cunosc. Poate deveni o total alta culoare in functie de ce nuanta vie care ii este adaugata. Asa sunt si eu adesea. Ma adaptez destul de usor la orice mediu. Am nevoie doar de putina culoare in viata mea.
Bine, ca mai sunt o groaza de culori care le ador. Cum ar fi albastru-cobalt sau spirt, nuante ce ma ajuta la creativitate, atat muzica cat si desen. Apoi verde crud, o culoare care ma amuza si ma face sa rad mult. De mine, de tine, de oricine. Negru, clasicul, stalpul societatii. Bine, negru nu e o culoare, dar nu conteaza. Si altele, altele.... Toate ma caracterizeaza intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin.
Zi de zi...
... ma inteleg in alt fel. Zi de zi descopar detalii interesante despre mine. Cred ca as putea chiar scrie o carte numai vorbind despre propria-mi persoana. Dar nu ar fi cusher....
Simt cum trece timpul.
Prin fiecare pas nesigur propriu, prin fiecare rasuflare de gheata din cursul diminetii, prin fiecare freamat de frunza. Simt cum trece vremea, si cum copilaria se indeparteaza din ce in ce mai mult. Vrea sa ma mai mint, macar putin, ca mai am dreptul sa copilaresc. Sa imi ignor grijile zilnice si preocuparile, sa ma fac ca in lumea MEA nu exist decat eu si hamsterul meu. Sa traiesc intr-o lume imaginara pe veci. Dar probabil, odata cu aceasta lume imaginara va veni la pachet si camasa aia alba si deprimanta cu maneci foarte lungi...
Vreau sa mai vad cum se topeste lenes soarele dupa un bloc proaspat renovat, si sa-mi topesc grijile in caldura lui. Vreau sa mai urmaresc zborul dezorganizat pentru ochiul uman al pasarilor lipsite de griji. 6 la numar. Vreau sa mai ascult muzica pana nu mai percep nici un zgomot al strazii. Vreau sa imi mai vad umbra din 4 perspective diferite. Nunte din ce in ce mai inchise. Vreau sa mai merg noaptea pe strada singura, si sa-mi fac griji ca cine stie ce se poate intampla in jurul meu fara sa imi dau seama, ca mai apoi sa sa-mi zambesc auto-ironic si sa imi vad de drum. Vreau sa mai prind fluturi si sa ii urmaresc in timp ce se zbat sub o cupola de sticla in forma de pahar. Vreau sa mai sap in trei locuri diferite in gradina, in incercarea de a gasi cutia timpului ingropata imprruna cu verisorii mei. Nici acum nu am gasit-o... Vreau sa mai alunec iarna pe gheata, sa mai cad pe scari si sa ma mai impiedic de poarta scolii, ca apoi, de pe jos, sa pot rade ca disperata. Si acum crede lumea ca am ceva la cap... Vreau ca mancatul bomboanelor "Skittles" sa imi aduca fericire ca in momentul in care le-am descoperit pe vremea cand aveam mai putin de 10 ani. Feel the rainbow, taste the rainbow. Vreau sa mai pot plange liber, fara sa-mi fie frica de faptul ca cineva ma va vedea si isi va face griji pentru mine. Vreau sa mai vad filme amuzante cu actori adevarati.
Pentru toate am un singura reactie: AI VOINTA!
Sunt slabe sanse sa le mai percep cum o faceam demult. Deja am 16 ani, la dracu'! La 20 oare ce reactie voi avea?
Imi vreau vara inapoi!!!!
Vreau sa mai vad cum se topeste lenes soarele dupa un bloc proaspat renovat, si sa-mi topesc grijile in caldura lui. Vreau sa mai urmaresc zborul dezorganizat pentru ochiul uman al pasarilor lipsite de griji. 6 la numar. Vreau sa mai ascult muzica pana nu mai percep nici un zgomot al strazii. Vreau sa imi mai vad umbra din 4 perspective diferite. Nunte din ce in ce mai inchise. Vreau sa mai merg noaptea pe strada singura, si sa-mi fac griji ca cine stie ce se poate intampla in jurul meu fara sa imi dau seama, ca mai apoi sa sa-mi zambesc auto-ironic si sa imi vad de drum. Vreau sa mai prind fluturi si sa ii urmaresc in timp ce se zbat sub o cupola de sticla in forma de pahar. Vreau sa mai sap in trei locuri diferite in gradina, in incercarea de a gasi cutia timpului ingropata imprruna cu verisorii mei. Nici acum nu am gasit-o... Vreau sa mai alunec iarna pe gheata, sa mai cad pe scari si sa ma mai impiedic de poarta scolii, ca apoi, de pe jos, sa pot rade ca disperata. Si acum crede lumea ca am ceva la cap... Vreau ca mancatul bomboanelor "Skittles" sa imi aduca fericire ca in momentul in care le-am descoperit pe vremea cand aveam mai putin de 10 ani. Feel the rainbow, taste the rainbow. Vreau sa mai pot plange liber, fara sa-mi fie frica de faptul ca cineva ma va vedea si isi va face griji pentru mine. Vreau sa mai vad filme amuzante cu actori adevarati.
Pentru toate am un singura reactie: AI VOINTA!
Sunt slabe sanse sa le mai percep cum o faceam demult. Deja am 16 ani, la dracu'! La 20 oare ce reactie voi avea?
Imi vreau vara inapoi!!!!
Results
Se pare ca titlul a fost ales. "Cosmarul unui vis comun" parea potrivit la momentul respectiv, cand l-am pus pe lista. Acuma, nu suna decat a ceva mai mult decat fals. Ma voi decide daca voi folosi aceasta solutie sau una ce-mi va surade in viitor. Eventual.
Oircum ar fi, mai e mult pana la titlu...
Oircum ar fi, mai e mult pana la titlu...
Nefericit cel constient de sine
Sunt lucruri de care mi-e dor, desi nu mi-au apartinut niciodata.
Sunt stari pe care le retraiesc zi de zi, desi sunt sigura ca de fiecare data cand trec prin ele e prima oara.
Mi-e greu fara tine, dar nu as recunoaste-o nici pusa in fata faptului implinit.
Sunt o lasa, dar sunt eu.
Sunt nebanuitoare, dar asta sunt eu.
Un copil.
Asta sunt.
Eu
Sunt stari pe care le retraiesc zi de zi, desi sunt sigura ca de fiecare data cand trec prin ele e prima oara.
Mi-e greu fara tine, dar nu as recunoaste-o nici pusa in fata faptului implinit.
Sunt o lasa, dar sunt eu.
Sunt nebanuitoare, dar asta sunt eu.
Un copil.
Asta sunt.
Eu
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Doar un ceva nesemnificant
Shut me out completely,
That would not be such a sin.
Lock up every entry,
Make sure that there's no way for me to get in
Won't try to pry them open,
Never mind knock upon your doors.
Truth is that there's no reason for me to even see your face anymore.
But I need you ears and I need them now I've got something to say,
I'm not here today to win you back just to remind you that:
Sure as the rain starts to fall,
Yes I'll always remember you dear.
And though we don't talk anymore.
I was crazy for you; yes I was crazy for you, that's for sure.
Nothings ever easy, I think we both know that it's true.
I was convinced you loved me, and I was pretty sure that I loved you too,
When was our final moment what's your favourite might have beens.
When was my fatal error that changed the way you thought of me ever since.
Cause I made you smile and I made you laugh,
I made nice gestures and surprised you enough?
And I made you come, but I made you cry,
I wish this was true and I'm not gonna lie.
So sure as the rain starts to fall,
Yes I'll always remember you close
And though we don't touch anymore.
I was crazy for you; I'm still crazy for you, that's for sure.
Still crazy for you, still crazy for you, still crazy for you
Sunt niste versuri foarte importante pentru mine. Nu pentru ca ma regasesc printre semnificatiile ei ascunse, nu pentru ca melodia mi-ar fi fost dedicata vreodata, ci pur si simplu pentru ca reda aripi dragostei in care nu cred. Ploaia, regasirea celui drag, toate amintirile lucrurilor facute impreuna, nevoia de a fi ascultat, sunt lucrui aparet nesimnificante, dar care reprezinta grozav de mult. Chiar si pentru o persoana ca mine. O persoana care nu crede decat in dragostea altora. Hmm, poate e si mai bine asa. Asta nu inseamana ca sunt gloomy sau ceva de genu'. Nu. Sunt o persoana ce isi intelege posibilitatile, ce va rade cand va fi de ras, plange cand nu va fi de plans, si te va bate la cap cand ti-e lumea mai draga. Pentru mai multe referinte, citeste, caro, "Sunt tipul de persoana"
That would not be such a sin.
Lock up every entry,
Make sure that there's no way for me to get in
Won't try to pry them open,
Never mind knock upon your doors.
Truth is that there's no reason for me to even see your face anymore.
But I need you ears and I need them now I've got something to say,
I'm not here today to win you back just to remind you that:
Sure as the rain starts to fall,
Yes I'll always remember you dear.
And though we don't talk anymore.
I was crazy for you; yes I was crazy for you, that's for sure.
Nothings ever easy, I think we both know that it's true.
I was convinced you loved me, and I was pretty sure that I loved you too,
When was our final moment what's your favourite might have beens.
When was my fatal error that changed the way you thought of me ever since.
Cause I made you smile and I made you laugh,
I made nice gestures and surprised you enough?
And I made you come, but I made you cry,
I wish this was true and I'm not gonna lie.
So sure as the rain starts to fall,
Yes I'll always remember you close
And though we don't touch anymore.
I was crazy for you; I'm still crazy for you, that's for sure.
Still crazy for you, still crazy for you, still crazy for you
Sunt niste versuri foarte importante pentru mine. Nu pentru ca ma regasesc printre semnificatiile ei ascunse, nu pentru ca melodia mi-ar fi fost dedicata vreodata, ci pur si simplu pentru ca reda aripi dragostei in care nu cred. Ploaia, regasirea celui drag, toate amintirile lucrurilor facute impreuna, nevoia de a fi ascultat, sunt lucrui aparet nesimnificante, dar care reprezinta grozav de mult. Chiar si pentru o persoana ca mine. O persoana care nu crede decat in dragostea altora. Hmm, poate e si mai bine asa. Asta nu inseamana ca sunt gloomy sau ceva de genu'. Nu. Sunt o persoana ce isi intelege posibilitatile, ce va rade cand va fi de ras, plange cand nu va fi de plans, si te va bate la cap cand ti-e lumea mai draga. Pentru mai multe referinte, citeste, caro, "Sunt tipul de persoana"
Mai e 2 zile
Da, mai e doua zile, si da, am gresit intentionat. Mai sunt doua zie pana cand voi vedea rezultatele poll-ului existential. Si parca prevad, ca in ciuda putinelor voturi ca de, sunt mai timida asa de felu' meu si n-am asa multi preteni, tot ma vor dezamagi raspunsurile, asa ca voi opta pentru o a 5a optiune, din afara listei. Like always...
Chiar?
Nu mi vine sa creed! Iar am fost expediata cu treaba, comisioane sau cum vreti sa le spuneti lucrurilor murdare pe care nimeni nu vrea sa le faca, si de aia suntem noi obligati. Pentru ca noi suntem viitorul stalp al societati. Ce vrajeala...
Oricum, in timp ce coboram scarile frustrata cu mainile in buzunare, mi-am dat seama ca... defapt... e intuneric. Intuneric, singura, pe o scara de bloc necunoscuta. Chit ca e scara pe care am folosit-o drept conexie cu realitatea atatia ani, scara MEA de bloc. Adica a statului. Groaza mea cea mai mare! Mereu am eu norocul asta de-a dreptul orb. Chior sigur nu e, a dat prea multe rateuri pana acum. Am simtiti cum incep sa mi se incordeze toti nervii si muschii, ca la o matza (pisicuta) "orfana". Hmm, orfana sunt si eu in astfel de situatii. Orfana de idei, solutii rapide, razele zilei de maine. Sunt paranoica adesea. Daca pentru asta merit omorata cu pietre, nu aveti decat. Al' de se simte intreg la minte si far' de paranoia sa arunce primu'.
Afara, la fel de bezna. Poate chiar si mai rau. Macar in bloc mai sunt niste becuri aiurite din loc in loc, ce au scapat cu viata in urma asalturilor de manele date la maxim inca de dimineata. Or fi nemtzesti, altfel nu imi explic cum de au rezistat atat. Becurile, ma refer. Totusi, cu toate becurile lor si a neamurilor lor, tot ma simt mai in siguranta in aer liber. Poate sufar putin si de claustrofobie. Ciudat, imi amintesc clar cum la vaga varsta de 8 sau 9 anisori m-am bagat intr-o cusca nou-nouta de caini. Custom made. Nu pentru mine, desigur. Si nici in lift nu am atacuri de panica sau convulsii. Deci asta se exclude.
Din nou afara. Bunica ma ajunsese la timp de la tzara, incat sa ii car eu bagajele. Nu multe, nu voluminoase, ci grele. Ingrozitor de grele! I-am lasat si ei o punga de fandoseala, ca sa nu spuna ca a venit acasa cu mana goala la propriu, si am pornit inainte spre usa care nu se mai inchide a blocului. Fredonam aceeasi melodie pe care o fredonez cand stiu ca am gresit: " Idioato! Bah, da' proasta mai esti, si inca nu te-ai invatat minte..." Bine, ca ajutorul dat unei persoane in etate nu se considera greseala, mai ales daca e vorba de propria ta bunica. Dar la momentul respectiv, parea solutia crizei personale. Pana la etajul trei, am simtit cum mi se desprinde la drept sufletul de trup de la efort. Doar, sunt destul de obisnuita cu caratul. Chiar ma gandeam sa profit de aceasta experienta pentru o posibila cariera in ale "caraushatului". Mai pe scurt, ma gandeam sa devin caraush in caz de nu intru la facultate. Sau nu iau bacul inainte. Oircare din aceste doua optiuni fatale.
Eventual, am ajuns si in casa. Ce pacat ca nu mai am apendice, altfel nu mai trebuia saraca Ale (pe care chiar o compatimesc atat eu, cat si celelalte 8 personalitati ale ei) sa care ca magaru', cataru', sau alt animal folosit in aceste scopuri brutale. Brutale va spun! Acum, tot ce mai speram era sa nu fi capatat purici. Interesante creaturi, acesti purici. Interesanti pana in punctul in care chiar as renunta la a-i mai vana, pentru a-i studia cu atentie si a-i obliga sa se alature circului meu ambulant. De dragul stiintei, desigur!
Si desigur, desi e absolut imposibil, simt deja cum incep sa sufar de hernie. Ia uite, domnule, unde se ascundea ce-a de-a treia boala miraculoasa pe fond psihologic! Acum mai sunt si ipohondra... Amicee!
Hey, mi se pare mie sau... acolo sunt niste iepuri de plush... CANTAND? Aaa, deci ii vedeti si voi. Pentru un moment, am crezut ca sunt schizoida... Ups, my bad! :D
As da orice...
Bine, aproape orice, incat sa mi se permita sa devin auto-didacta. Full-time Deja sunt part-time. Nu ma pot baza doar pe cunostintele precare ce ni se ofera in institutia aia. 90% din 110% cat ni se cere sa stim, sunt pur si simplu PORCARII. Inutilitati, ce in ziua de azi sunt totusi cosiderate indispensabile. O sa ma prefac ca tusesc in timp ce pronunt raspicat si cu suficienta ura incat sa fiu auzita : Bullshit! De zeci de ori. Pana cand se vor desfunda urechile pseudo-surde ale autoritatilor. Pana cand, insa, va fi deja mult prea tarziu pentru mine cat si pentru generatia urmatoare. Vreau, ca orice adolescent razvratit la varsta mea, sa fac ceva pentru cei ce vor urma. Desi sunt sigura ca macar jumatate din ei nu vor avea in privirile lor decat un simt absurd de superioritate si nimic ce ar putea fi in vreun fel conectat cu recunostinta. De aia probabil nici nu se merita sa-mi complic existenta. Ma tot mint. Continui sa ma mint ca sunt inca un copil, ca mai am inca dreptul sa copilaresc. Dar nu fac decat sa sufar de pe urma acestei incapatanari. Catar ar fi porecla mea potrivita. Oricum ar fi, probabil ca nu dispun inca de determinarea necesara sa fac ceva macar si pentru mine. Mai mereu incep tot felul de proiecte fanteziste ce nu fac decat sa-mi starneasca curiozitatea si creativitatea, dar care nu fac decat sa ma dezamageasca in momentul in care imi dau seama ca nu au o fundatie puternica. Exact ca un castel de nisip, rand pe rand mi se darama visele si lucrurile in care cred. Degeaba ma mint si va mint. Inca nu mi-am testat capacitatile la maxim. Deci, inca nu mi se pare corect sa va arat schitele. Schitele unui plan abia la inceput. Inca mai am nevoie de resurse, si din cate stiu, momentan suntem in criza. Alta scuza penibila... As da orice, sau aproape orice, astfel incat macar sa realizez de ce am nevoie sa-mi creez bazele unei schimbari pe termen lung. Schimbari ce vor surveni atat in viata mea cat si a celor ce ma inconjoara cu dragostea si increderea lor
Dar nu de asta am venit azi
Dupa cum indica si titlul, destul de subtil, nu am venit sa fac posturi doar pentru a fi nedreapta azi. Doar ca... soarele a stralucit atat de frumos astazi, si mi-ar fi parut rau sa nu-mi exprim parerea/parerile. Pana acum ceva timp nu mai gaseam o solutie de inseninare a zilelor ce eventual vor deveni chiar si mai plictisitoare si friguroase si plictisitoare. Aaa, am mai zis asta o data... Vedeti cat de tare ma afecteaza?! Am simtit intr-adevar cum toamna incepe usor, usor sa acapareze trotuarele si parcurile supra-populate. Tot felul de framantari ale pasarilor migratoare, exprimate prin puterea vindecatoare a timpului. Palpairi usoare de stele, observabile cu mult mai devreme comparabil cu serile de pe timpul vacantei si sperante desarte ale copacilor ca vor mai avea timp sa ne ascunda de soarele necrutator. Dar oricine poate realiza ca e deja prea tarziu. E frig. E frig in sufletele noastre si pe strada. In afara de azi! A fost mai mult decat suficient sa-mi ranjeasca de pe cer astrul orbitor, ca sa inteleg ca de cealalta parte a geamului va fi exact ce era nevoie sa-mi ridice moralul. Am plecat din casa zambitoare, fredonand in gand o melodie cu versuri imorale, si m-am intors fericita, extenuata de la atat ras si mers, cantand de-a dreptul pe scara blocului aceeasi melodie. Cred ca va deveni curand una reprezentativa. E drept. Cum am trecut pragul, nu am avut timp decat sa ma hidratez cu un pahar de apa, dupa care am si fost expediata sa duc gunoiul. Yee, happy me! Nu stiu cum se face, ca de cate ori trebuie sa duc EU gunoiul, asta pare sa se multiplice pana la imposibilul de a-l duce intr-o singura tura. Al naibii gunoi ecologic...
Dragutz
La multi aaani, Kate! Ok, acuma parca am mai scapat de energia acumulata in timpul zilei. Si ok, recunosc, sunt cam nedreapta. Bineee! Foarte nedreapta! Trebuia de mult timp sa le urez la mult ani si prin intermediul blogului lui Eva si Emma, a caror date de nastere le voi publica eventual daca le voi primi acordul. Ce este cert, daca nu am facut gesturi dragutze pana acum utilizand blogul, asta nu inseamna ca nu le iubesc la fel de mult...
marți, 8 septembrie 2009
Hehe, ups!
Am uitat sa precizez ca toate numele pe care le-am folosit pana acum si pe care le voi folosi de acum inainte sunt fictive. Motive personale. Si celor carora le-am promis ceva, sa stie ca nu am uitat. Am de gand sa imi respect cuvantul, chiar daca ceva mai tarziu decat planuit. Sank iu.
Sunt tipul de persoana....
Sunt tipul de persoana care ar rade de tine in momentul in care a-ti face cunostinta, astfel incat sa nu ii descoperi adevaratul caracter. Sunt tipul de persoana care ar vorbi neincetat din acelasi motiv stupid. Sunt tipul de persoana care si-ar tine pormisiunile atat cat poate fata de toate persoanele in afara de sine, care de cate ori ar veni vorba de lucruri evidente ar trebui sa-i explici macar de doua ori incat sa inteleaga, care are mai mult de 9 personalitati pe care le trateaza ca de la egal la egal, tipul de persoana care incerca sa se apuce serios de scris inca de cand era in clasa a 6a, care s-ar indragosti de un personaj creat impreuna cu unul din putinii ei prieteni. Tipul de persoana care te-ar tatua si s-ar tatua cu pixul, si care desi a refacut desenul deja de 3 ori, tot crede ca ii lipseste un ceva anume asa ca il sterge, care daca i s-ar da dulciuri ti-ar spune si codul de la card, si nu si-ar asuma responsabilitatea unui posibil cod gresit. Tipul de persoana care a uitat ce tocmai voia sa scrie desi era important, care daca ar fi posibil si-ar instala in cap un psp portabil permanent, care si-ar face mai mult de 11 pierce-uri cat si-a propus, dar ii este interzis prin legislatia cruda a familiei. Tipul de persoana care te-ar astepta sa mancati cina impreuna, desi tu vii abia a doua zi. Tipul de persoana care atunci cand citeste nu s-ar ridica de pe fotoliu daca nu ar exista nevoile fiziologice. Tipul de persoana care vara s-ar muta pe o banca daca ar fi posibil, sau ar juca baseball si ar citi manga pana la epuizare. Persoana care ar vrea sa invete sa cante la tobe. Persoana care se imbraca tocelareste de amuzament si poarta ochelari de vedere de fandoseala. Care ar purta hanoracul ei preferat cu skater 3 zile la rand si care nu ar cuprinde tot ce ar avea de spus pe tema auto cunoasterii.Sunt tipul de persoana care ti-ar umple casa de origami, felicitari si cadouri handmade, care va refuza o viata sa faca poze pana o vor conecta la aparate. Tipul de persoana care vrea sa fie incinerata atunci cand moare, si sa fie imprastiata de pe munte in capul unor turisti asiatici dezorientati. Sunt tipul de persoana care inca nu si-a amintit ce voia sa-ti spuna inainte. Tipul de persoana care si-ar cumpara zeci de creioane HB si 4B, care si-ar strica mixerul de la facutul atator prajituri impreuna cu prietenii, care ar saliva la o simpla reclama la produse Kinder... Sunt tipul de persoana care are glume private cu toti cunoscutii, care uraste sa joace Adevar sau Provocare pentru ca a fost supra-traumatizata de el cand era mica, care inca mai doarme cu un ursulet de plus ori de cate ori se simte singura si infrigurata. Sunt tipul de persoana care ar purta pantaloni scurti si pe timp de iarna, doar ca traieste cu teama injectiilor intra-musculare. Tipul de persoana pe care o ia cu ameteli ori de cate ori intra in spital. Sunt tipul de persoana care isi va face parul in trei culori si va umbla asa pe strada, tipul de persoana care bate ritmic pe taste in timp ce scrie articole, si asta datorita muzicii. Sunt tipul de persoana care nu doarme bine daca nu asculta muzica pana i se termina bateriile si care ar prefera adevarul in orice context, indiferent de cat de crud e. Care adora ploaia si mai ales sportul de-a saritul din balta in balta, care cand era mica voia sa aiba parul lung doar ca sa spuna" mamii, mamii, imi bate vantu' in paar!" si care acum il prefera scurt pentru ca ii reflecta personalitatea. Tipul de persoana care e obsedata de ce tine de ceai si ceremonia lui. Si sa nu uitam de japonia si tot ce implica. Persoana care in momentul in care te va vedea plin de indoieli nu iti va spune nimic pentru ca i se pare ca nu ar fi nimic suficient de potrivit in astfel de situatii. Tipul de persoana care ti-ar zambi doar si ar prefera sa te priveasca in ochi. Sunt tipul de persoana careia i s-ar inrosi ochii de la atata calculator. Tipul de persoana care intentioneaza sa-si cumpere cate 10 cutii de Skittles pe luna, ca sa aiba ce rontai pe drum spre scoala, si care bineinteles ca s-ar ineca cu ele de atata zel. Sunt tipul de persoana care este muscata de mana de hamsterul ei primit cadou de la prieteni buni, tipul de persoana care ar scrie o poveste trista despre un bufon, si care ar purta cravate impodobite cu agrafe colorate de hartie. Persoana care si-ar personaliza toate hainele daca nu ar fi in scoala. Persoana care CHIAR uraste aceasta scoala.
Sunt tipul de persoana care s-ar prezenta drept Victor, care si-ar lega sireturi la maini si ar spune ca respectivele sunt "wanna be bratari si inele", care se sperie de intuneric si singuratate, care danseaza doar cand nu este urmarita, care canta pe strada si care se face ca nu vede privirile ciudate si surprinse ale strainilor. Sunt tipul de persoana care crede in deochi si de aia mai poarta rosu. Persoana care abia de curand a simtit ura adevarata, care face parte din latura renegata a familiei si care adora citatul ce o reprezinta: "rau copil ai mai fost..." . Sunt tipul de persoana care in una din clasele 1-4 ar baga un creion in mana unui coleg de clasa, din greseala, desi nu o crede nimeni. Persoana care s-ar duce sa doarma la prieteni si care ar adormi cu chiu cu vai pe la 4 si s-ar trezi la 8. Care pe la trei ar sopti din inima intunericului : "Emma, e cineva iin casa!", ca mai apoi sa cante fara griji "Pusca si cureaua lata". Sunt tipul de persoana care ar observa ca te-ai tuns abia dupa ce alte 10 persoane inaintea ei ti-au spus deja ca iti sta bine tuns asa. Tipul de persoana a caror maini au inghetat deja numai gandindu-se ca vine iarna, dar care nu ar inceta sa se bata cu tine cu bulgari intr-o zi insorita de sambata. Sunt tipul de persoana care isi ajuta prietenii indiferent de situatie, dar chiar nu le-ar raspunde la telefon la 1 noaptea pentru ca are un somn de tipul "bustean". Deci da, sunt tipul de persoana care te-ar iubi neconditionat si care ar scrie un articol cu numele "Sunt tipul de persoana" ...
Despre carte...
Da, ma apuc mult mai serios ca datile antecedente, de scris. Nu se mai poate sa astept, si sa astept, pana cand intr-un final, o idee magica si luminata va cadea brusc din cer special pt a asterna-o eu pe hartie. Nu! That's it. De azi incep o antologie de 7 povesti triste deocamdata. Am toate ideile, trebuie doar sa le dezvolt. Am facut si un fel de sondaj, pt a-mi alege titlul potrivit. Astept chiar si sugestii, asta nu inseamna ca le voi lua in calcul neaparat:)) . Glumesc. Anyway, concluzia ar fi ca ma apuc foarte serios de treaba, de scris. Si chiar astept subiecte de povesti vesele. La acest capitol o duc mai greu... Mersi anticipat. Voi reveni soon cu pasaje din povestile respective.
luni, 7 septembrie 2009
Bout' Emma
Sufletul meu se imparte de mult intre persoanele interesante pe care le cunosc deja si au creat o anume impresie asupra mea (de bine, desigur), si intre persoanele pe care stiu, simt ca din momentul in care le voi cunoaste ma voi indragosti nebuneste de ticurile lor fermecatoare, de defectele lor minore de vorbire amuzante si de personalitatile lor ... "intense". Imi asum riscuri de fiecare data cand indraznesc sa ma implic emotional intro relatie de prietenie care abia da semne de recunoastere, dar trebuie sa recunosc, asta imi face viata mai palpitanta. Asta am facut si la inceputul anului scolar trecut. Bine, pe langa faptul ca, citez " te holbai ciudat la toti, de parca erai superiaora sau cva de genu' " ( hehe, ups! am uitat citatul exact, oricum, era ceva asemanator). Nu cunosteam decat o persoana in clasa, si sa fiu sincera, deja ma plictisise ( va rog, nu scoate-ti rugul portabil din dotare). Si mai sunt si o persoana destul de timida, mai greu cu integrarea asta in "absolut". Dar stiu bine ca pesoanele imi vorbeau si eram mai mult decat incantata. Insa mai mult, cel mai mult chiar, m-am atasat de Emma, si nu pentru ca vietile ne seamana asa de mult. Nu pentru faptul ca la caracter imi seamana, nu pentru talentele ei in arta scrierii, si nu pentru ca emana o lumina incantatoare, ca o aura. Ci pur si simplu pentru ca este ea. Este ea de cate ori ii povestesc ceva, este ea de cate ori imi da cate o palma dupa cap cand exagerez cu glumele "bune", este ea cand ma sustine moral, chiar si prin intermediul mess'ului (presupun ca stiti ce e aia). Si nu pot exprima destula recunostinta, si alte sentimente complexe a caror nume exacte si explicatii le-am uitat, desigur. E mult mai puternic decat voi fi eu vreodata. Dar asta nu ma face sa nu sper ca intr-o zi voi reusi sa ajung la nivelul ei de " prietena pe care s-o iubesti chiar daca te pocneste" Apropo, acest articol a fost scris sub amenintarea Organizatiei ( shhht!), pe baza informatiilor lor strict secrete si a " bunavointei" lor. Daca dispar in parcurs de 5 zile, nu stati pe ganduri in a suna la protectia copiilor ciudati.. aaa, adica speciali. Intelegeti voi. Acest mesaj se citeste pe voce de tipa care citeste la reclama unui medicament ce produce mai multe reactii adverse decat ni se spune noua, oamenilor obisnuiti. Mesajul sper ca nu se va autodistruge ( prea curand). Drive safe now:D
'Bout Eva
Eu am o teorie a mea legata de viata. Defapt, e una din multele teoriii pe care le am pe acest subiect, dar nici una nu este mai importanta decat cea despre prietenie. Ei bine, poate doar aia cu: "Fereste-te de drumul lung si de oamenii prosti". Si anume, cum spuneam, consider ca din moment ce numesti o persoana "prieten" nu mai este necesar sa adaugi si titlul de "best", "cel mai bun" sau cum se spune in franceza si germana(niciodata nu mi-a placut scoala). Dar, in acest caz, chiar trebuia sa mentionez ca Eva e cea mai buna prietena pe care o am, am avuto si o voi avea. Desi vor mai aparea prieteni buni, garantez ca nu ii vor depasi statutul in inima si sufletul meu (care, desi nu se spune de obicei, la mine se afla in cot. Dar shhht!). Ne cunostem parca de o viata. Adica din cls a 5a. To aiaaa e! Nu pot spune ca am fost apropiate de la inceput, dar macar ne suportam, si asta era un lucru destul de important pt varsta noastra ( mai ales pt mine, care ma certam cu toti din toate motivele, mai ales alea stupide). Imi amintesc cu cel mai mare drag de orele din chimie( in care beam Teddy, stiti voi, ala cu multe vitamine, si il varsam pe jos utilizand paiul prin care defapt se bea, si razand ca doua debile pana ne prindea profa. Defapt, numa de Eva, ca eu radeam mai pe infundate, desi ma inrosisem toata la fata.) si de toate celelalte ore petrecute impreuna in clasa aceea ( mica, stramta si in care simteam ca mi se asfixie neuronii), sau in afara ei. Oricum ar fi si oriunde ar fi fost, au fost cele mai amuzante clipe din viata mea cea scurta de pana acum. Nu, nu e un mesaj de "la revedere". Si stiti ce? Puteti sa va prefaceti ca nu ati citit nimic la acest articol pana la acest rand. Important e ca o iubesc foarte, foarte mult, desi nu am spuso pana acum, si va ocupa mereu mai bine de jumatatea din sufletul meu( da, da, pt ca e o dominatoare mica), chiar daca nu ne vedem si nu ne vorbim zilnic. La ce mai e buna telepatia, daca nu in aceste cazuri?
marți, 1 septembrie 2009
Poate
Ma simt franta sub cerul plin de intrebari si indoieli. Zbor intrerupt de pescarus fugar. Ma scutur de praf si-mi indrept hainele sifonate in urma caderii. Ridic revoltata pumnul spre cel mai apropiat felinar si in incercarea de a-mi descarca ura prin injurii, observ schimbari. De nori, soarele ia adapost dupa un bloc de 10 etaje si imi rade in fata. Ii intorc salutul abstract prin cea mai chiorasa privire posibila, si-mi ridic gulerul camasii de sub plover. Ma simt mai la adapost in acest fel. Ma uit in jur si realizez ca sunt departe de casa. Pornesc incet pe jos, in speranta ca ma voi dezmorti intr-un final. Sunetul deranjant al rasului de astru absurd mi-a ramas inregistrat in timpane. Ma zburlesc si cred ca doar asa voi scapa de amintire ca de o piaza rea. Poate e mai bine ca nu zbor acum...
Imi simt grele genele si buzunarele blugilor si asa largi. Prima, e de la atmosfera si neodihna. De a doua nu sunt asa sigura, asa ca verific. Intr-unul din buzunare gasesc telegonul si cheile. Pot sa sun la cineva sa ma duca acasa, dar prefer plimbarea. In celalalt buzunar, turta dulce. In jur de 5 bucati zdrobite. Incep sa rontai fericita din una si decid sa-mi denumesc pantalonii "Nadragii miraculosi"
Adidasii produc o melodie placuta, melancolica pe frunzele moarte. Simt ca nu am copilarit suficient. Curand, ma ratacesc in gandurile fara inceput, sfarsit si sens. Nu realizez ca a inceput sa ploua decat cand imi suna dispozitivul de comunicatii. Stropi mari de perinda pe ecranul in nu stiu cate mii de culori si nu reusesc sa fac diferenta intre un amarat de "m" si doi de "r". Hotarasc sa nu raspund oricum. La ce bun acuma?
Ciudat. Incetinesc pasul pana la viteza unei pisici de pe gard care sta, si contrar tuturor lucrurilor in care cred, ma adapostesc intr-o oarecare scara de bloc. Tot de 10 etaje. Rontai cu deznadejde acum, chiar anemic din ultima bucata de turta si ma asez pe o treapta in fata usii. Cel putin, am intentia. Ratez, si aterizez in fund pe ciment cu cel putin doua nivele mai jos decat imi propusesem. Raman indignata si tintuita de frig. Ceva ma atrage spre gemuletul mizer. Afara ploua si acum. Ploua pacatos cu rugaciuni. Telefonul suna insistent. Poate e mai bine ca n-am zburat...
Imi simt grele genele si buzunarele blugilor si asa largi. Prima, e de la atmosfera si neodihna. De a doua nu sunt asa sigura, asa ca verific. Intr-unul din buzunare gasesc telegonul si cheile. Pot sa sun la cineva sa ma duca acasa, dar prefer plimbarea. In celalalt buzunar, turta dulce. In jur de 5 bucati zdrobite. Incep sa rontai fericita din una si decid sa-mi denumesc pantalonii "Nadragii miraculosi"
Adidasii produc o melodie placuta, melancolica pe frunzele moarte. Simt ca nu am copilarit suficient. Curand, ma ratacesc in gandurile fara inceput, sfarsit si sens. Nu realizez ca a inceput sa ploua decat cand imi suna dispozitivul de comunicatii. Stropi mari de perinda pe ecranul in nu stiu cate mii de culori si nu reusesc sa fac diferenta intre un amarat de "m" si doi de "r". Hotarasc sa nu raspund oricum. La ce bun acuma?
Ciudat. Incetinesc pasul pana la viteza unei pisici de pe gard care sta, si contrar tuturor lucrurilor in care cred, ma adapostesc intr-o oarecare scara de bloc. Tot de 10 etaje. Rontai cu deznadejde acum, chiar anemic din ultima bucata de turta si ma asez pe o treapta in fata usii. Cel putin, am intentia. Ratez, si aterizez in fund pe ciment cu cel putin doua nivele mai jos decat imi propusesem. Raman indignata si tintuita de frig. Ceva ma atrage spre gemuletul mizer. Afara ploua si acum. Ploua pacatos cu rugaciuni. Telefonul suna insistent. Poate e mai bine ca n-am zburat...
Te iubesc sau mi se pare?
Mergeam ca o rata pe drumul cunoscut spre inchisoare. Ma prosteam pe margina bordurii, cum de altfel faceam in fiecare dimineata, si incercam sa o ascult pe fata cu care impart sentinta in acelasi institut. Serios, chiar incercam sa fiu atenta, dar gandul la tine im acapara fara voia mea toate simturile. Aveam capul plin. Nu, nu de neuroni, cum s-ar crede, si nu, nu de parul valvoi, des si saten, tanar si nelinistit. Era plin de dorinta revederii tale. Dictat de inima si suflet, impulsul de a-ti surprinde privirea vie si arzatoare insemna mai mult decat orice in acea clipa. Treceam atenta si rugatoare pe langa scoala ta, si speram sa-ti rapesc o clipa din viata. Incercam sa-mi amintesc ecoul pasilor tai pe trotuarul plans de ploaie. Incercam sa-mi amintesc zambetul tau ca o amprenta in sufletul meu fragil. Incercam sa-mi amintesc senzatia de oprire a timpului ori de cate ori treceai prin dreptul meu, senin si visator, inchis in lumea-ti interioara. Si cu cat inaintez, cu atat am impresia ca nu te voi mai vedea niciodata. Sau ca in clipa revederii vei fi atat de schimbat incat pulsul ce-mi accelera din clipa in care te lua la cunostinta, va reactiona mult prea tarziu la melodia-ti surda. Dar ma gandesc ca e mai bine asa. E mai bine sa ma prefac ca te uit o zi, astfel incat sa nu rosesc si sa ma dau de gol. Pe mine si pe sentimentele mele confuze. Ma resemnez si-mi pictez pe panza stravezie a gandului statornic portretul tau copilaresc, atat de important pentru fericirea mea. Si atunci te vad pe trotuarul opus. Te-as recunoaste din milioane. Iti zambesc inocent de la distanta si ma gandesc ca... nu ma cunosti. Tragic. Mi se frange inima cand stiu ca nu ma cunosti suficient incat sa-mi raspunzi la salutul insesizabil. Dar uit la fel de repede cum te uit si pe tine pana a doua zi, si-mi pastrez imperios in trup suflul imbatator de viata ce mi-l transmiti fara sa vrei, fara sa stii... Fac cu ochiul cuiva imaginar si tresar de atata energie. Imi revin usor din zborul de pescarus fugar, ma trezesc tot pe o margina de bordura si-mi rog prietena sa repete ultima fraza.
Te iubesc sau mi se pare? Mi se pare=))
Te iubesc sau mi se pare? Mi se pare=))
Dimineata aceea parea sa inceapa ca toate diminetile din acest an interminabil. Sunetul alert al unei alarme deja ignorate 10 minute, privirea-mi atintita pe pe geamul plin de condens, tremuratul inconstient al intregului meu trup ravasit de teama monotoniei, patura calduroasa sub care ma ascundeam de realitate si frig, si Teddy. Usa de la intrare inchizandu-se cu chei galagioase si o dara de parfum fara nume. Asta insemna plecarea mamei si intarzierea mea.
In bucatarie, pe masa ingramadita langa calorifer, stateau parasiti un castron si o lingura. Pe frigider, langa figurinele de Craciun cu magnet, un biletel cu mesajul subtil " Mananca!" ma astepta rabdator. Clasicul lapte cu fulgi insa nu mai parea la fel de imbietor ca zilele trecute, asa ca am ales sa rumeg in gol si sa-mi tarasc corpul greu de somn spre telecomanda. Hotarasc in ultima clipa sa ma schimb de boxeri, sosete pufoase si roz si de hanoracul preferat, cu skater. Aleg niste blugi, un tricou si un hanorac comfortabil si le trag in sila pe mine. Dusul firebinte ma molesise de tot. 1-0 pentru el.
Imi ametesc dintii cu pasta mentolata, imi dresez coama si caut peria de curatat papucii. Cum sunt deja in intarziere, o trimit in origini si ma incalt cu bocancii noi si scartaietori. Imi ridic privirea spre oglinda din hol. Lenes, un copil nemotivat cu privire adormita imi zambeste si-mi face cu subinteles cu ochiul. O noua zi incitanta de scoala, huh...
Ma infofolesc cu geaca " de teren" si compania, tarai ghiozdanul fioros de maner si-mi parasesc barlogul la fel de plictisita ca de fiecare data. Dimineata aceea parea sa fie ca toate diminetile din acest an...
In bucatarie, pe masa ingramadita langa calorifer, stateau parasiti un castron si o lingura. Pe frigider, langa figurinele de Craciun cu magnet, un biletel cu mesajul subtil " Mananca!" ma astepta rabdator. Clasicul lapte cu fulgi insa nu mai parea la fel de imbietor ca zilele trecute, asa ca am ales sa rumeg in gol si sa-mi tarasc corpul greu de somn spre telecomanda. Hotarasc in ultima clipa sa ma schimb de boxeri, sosete pufoase si roz si de hanoracul preferat, cu skater. Aleg niste blugi, un tricou si un hanorac comfortabil si le trag in sila pe mine. Dusul firebinte ma molesise de tot. 1-0 pentru el.
Imi ametesc dintii cu pasta mentolata, imi dresez coama si caut peria de curatat papucii. Cum sunt deja in intarziere, o trimit in origini si ma incalt cu bocancii noi si scartaietori. Imi ridic privirea spre oglinda din hol. Lenes, un copil nemotivat cu privire adormita imi zambeste si-mi face cu subinteles cu ochiul. O noua zi incitanta de scoala, huh...
Ma infofolesc cu geaca " de teren" si compania, tarai ghiozdanul fioros de maner si-mi parasesc barlogul la fel de plictisita ca de fiecare data. Dimineata aceea parea sa fie ca toate diminetile din acest an...
luni, 31 august 2009
Fizolofia preteniei
Deci da. Deci in sfarsit dispun de determinarea necesara sa scriu despre all of my frends. Dar asta va fi doar un segment introductiv spre o intreaga retea, increngatura de prieteni, pentru sa recunoastem. Am multi. Prieteni adica. Defapt, nu sunt chiar asa multi, dar au multe personalitati, si compenseaza. Deci, ca sa le spun pe numele fictive, pe moment gasite si tot intr-un moment schimbate cand voi afla si dorintele pretenilor astora ai mei. Acum, imi folosesc propria imaginatie. Deci ar fi Eva, za first and tru best frend, apoi Caroline, Apoi Kate, apoi Jake apoi, apoi, apoi.... Nu mai am nume fictive in cap... Mama maaasii. Deci preupun ca ramane pe maine, sau alta zi apropiata. Ieri, alaltaieri. Aaa, nu, astea sunt vechi. Maine, poimaine... Eee, stiti voi, cititorii mei culti. Deci asta nu ramane decat un inceput. Un inceput de drum nesigur, periculos, cu multe glume proaste si prea putine multumiri. Asa ca, ne vedem curand. Asta, daca nu va calca masina. Sau daca nu ma calca pe mine masina... =)) Ramane-ti tru to yourselves, kids. Until the next post, stay alive.
Make me screaaam!!!
All night, all night looong! Asa zice versurile (da, am gresit intentionat. Acum ardeti-ma pe rug) melodiei Billy Idol pe care l-am descoperit nu cu multe zile in urma. Si chiar am ramas surprinsa sa vad cata influenta au melodiile lui asupra mea, mai ales dupa o ora anume ce nu va fi divulgata, pt ca altfel va trebui sa va omor pe toti. Ceea ce nu ar fi placut, desigur, pt nici unii din noi. M-am trezit de cu dimineata cu un singur gand in minte. Nu, "dush" nu poate fi etichetat drept gand, cum nici "foame" sau "pipi' sau "migrena" nu sunt decat simple necesitati, respectiv efecte. Nu imi aminteam ce am visat, sau cate vise am avut, dar aveam garantia ca erau toate ingrozitoare. De aici deducem gandul de care spuneam: sa ma culc inapoi astfel incat sa visez ceva frumos de data asta. CIUCIU. N-a mers. Nu visul, somnul. Era deja prea tarziu pentru metabolismul meu de gaina de curte. 9 jumatate e strigator la cer! Asa ca m-am ridicat, si m-am postat elegant in fatza monitorului. De atunci si pana la aceatsa ora este o intreaga poveste cibernetica. Important e ca am realizat ca pot face postari scurte! Ca sa nu-mi mai torturez vizitatorii, si ca sa nu mai scriu o data la luna. Amuzant, nu? Amuzante si misterioase sunt caile reactiei intarziate...
duminică, 30 august 2009
Recunosc, sunt vinovata
Speranta... A murit. Jur!!! Eram acolo. Eu. Eu sunt vinovata. Recunosc. Am ucis-o. Speranta. Pe ea eu am omorat-o... Eu. I-am frant aripile ca de zana si i-am suflat praful magic sub stejarul din curtea imaginara a sufletului meu. Da, da, imi amintesc bine. Frunzele scartaiau ingrozitor in seara aia de august tarziu. In rasuflul ingerilor ma jucam cu suvitele incoerente, ce se desfasurau incoerent in zborul lor ilogic. Pe buze imi tremura un zambet inconstient, iar in ochi se formau din ce in ce mai multe lacrimi cristaline. Obrajii inundati de disperare. Deziluzii se framantau in mainile pline de rugina ce se tin cu disperare de lantul balansoarului i care stau. Ma leganam. Ca un sarac copil cu dezabilitati, ma leganam din ce in ce mai tare si credeam ca sufletul mi se desprinde de trup. Ma uitam prin ceata la cerul albastrui si la luna izolata. Asa ma simteam. Singura. S imi continuam leganatul. Voiam sa zbor. Da, da, acolo sus. La luna. Sa-i tin companie. Impreuna, in singuratate. Simteam ca ma intelege. Si atunci, am vazut-o. Din nou, si din nou imi amintea de clipele grele in care mi-a fost aproape. Dar azi? Azi unde a fost cand aveam cea mai mare nevoie de ea? Cand simteam ca nu mai are rost sa petrec o clipa in casa aceea iluzionara. Casa a sufletului meu. Aluneca lin in aer, dansandu-si temerile si nehotararea in lumina astrului izolat. Aripile-i stravezii ma hipnotizau prin apropierea lor nebuna si credeam, stiam, simteam ca dorinta imi revine in trup. Ca o flacara, ca un siret viu colorat, ca un joc al inocentei, dorinta de a trai isi arata prospetimea prin respiratia zanei de portelan, prin ochii ei de smarald, prin degetele ei micutze si elegante. Prin dansul ei hipnotic. S-a asezat razand. Razand, razand pe umarul meu, continua sa-mi spun povesti din tinuturi indepartate. Si atunci am inceput sa rad si eu. Drept cine ma lua? Ce eram eu pentru ea? I-am intins palma ruginie, si am asteptat sa-si danseze faldurile rochiei din floarea soarelui la mine in mana. Mana lipsita de vlaga, lipsita de vointa. A aterizat zambind cu dinti de portelan, jucandu-se cu parul ei roscat si melancolic si facand o reverenta cordiala si plina de tandrete. Compensa orice mangaiere. Si atunci am inchis palma. Ca in vid, fluturasul se zbatea si se uita rugator in ochii mei. Nu a gasit decat alt vid. Plangea si tzipa cu sunete de clopotel. Lesinata, nu mai parea asa magica. Trupul prea plapand, parul prea stralucitor, degetelele prea fine. Dintr-un impuls, am facut-o. I-am smuls aripile. Da, da, eu am facut-o. Zana a sperantei, fluturele sufletului meu, ti-ai zburat piruetele spre cerul altui copil, spre casa altui suflet, spre alta luna izolata. Te-am renegat fara sa ma gandesc a doua oara si te-ai evaporat in fatza vidului ochilor mei. Praf de aripi, praf de zana pe buzele zambetului meu sadic si dornic de razbunare. Da, da, eu am ucis-o. Speranta. Da, da, ea de mana mea a murit...
Cu buzunarele pline de sperante
Asa plec in fiecare dimineata din locul pe care unii il numesc garsoniera. Eu il numesc simplu "acasa". Imi pornesc, nu cu usurinta, MP3'ul in timp ce in gura tzin un plic cu datorii si cu mana stanga inchid usa de fier forjat, sau cum se cheama. Billy Idol (na, sa fac reclama) imi canta ceva energic, from the 80's, si asa imi incep drumul. Mereu un aceleasi drumuri, dar intotdeauna alta cauza. De data asta, nici nu ma mai concentrez sa ma gandesc la cauza. Sunt prea preocupata sa fiu plina de ura, scarba, repulsie, deziluzii, dezamagire, purici si toate sinonimele. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma regasesc. Simt, stiu ca sunt acolo, pe strada, mergand sau taraindu-mi picioarele mai bine spus, dar cred a e din reflex. Bataile inimii, sunetul respiratiei agravate in linistea izolarii, mirosul ploii in aer, gustul relaxant de menta par din ce in ce mai indepartate. Am devenit oricum de mult timp o creatura/ Incapabila sa iubesc, sa simt compasiune, sau macar sa raspund sentimentelor cu care sunt bombardata, continui sa atarn de firul ala al sperantei care iese in evindeta printre contradictii. Parca doar asta mai pot face. Asta mai pare real in intreaga realitate....
vineri, 7 august 2009
Ploua la prezent
Ploua. La prezent. O ploaie de care parca imi este interzis sa ma bucur. Din punctul de vedere al unei societati absurde, port deja eticheta pompoasa de "domnisoara", iar asta nu-mi mai permite sa sar din balta in balta, sa-mi umplu hainele de noroi proaspat in trecerea mea frugala pe strazile ne-reparate, si sa cant bincunoscutul refren " I'm singiiin' in the raain, Just singiiin' in the raain!", in timp ce ma joc cu umbrela iar oamenii se uita ciudat la mine. In schimb, renunt la protectia inutila a umbrelei, sub care simt ca ma ascund de realitate, merg incet, pasesc cu grija si ascult o melodie ceva mai noua. Tot ceva legat de ploaie... Ajung destul de repede pe aceleasi trepte spre labirintul din visul lui Alice. Mirosul de alcool si tutun se strecoara printre particulele parfumate de ploaie potolita de august. Ma simt dezgustata, si in acelasi timp, curioasa. De ce? De ce un bar langa niste scari? De ce un bar pe langa niste scari frecventate de copii in tot cursul anului scoalr si nu numai? De ce ma intereseaza toate astea pe mine in acest moment? Nu resusesc sa-mi raspund la nici o intrebare, asa ca merg mai departe. Pana sa ajung la vaastul desert acaparat de blocuri cenusii, trec pe sub cativa copaci, cateva sute de crengi, cateva mii de frunze. Toate plang. Plang cu picuri mari de ploaie si praf pe fruntea, ochii, obrajii, gura mea... Ce prost sta cu gura deschisa in ploaie cand ii este sete? Si de ce imi pun iar intrebari inutile? Refuz sa ma sterg de lacrimi. In schimb imi musc coltul buzei inferioare si dau cu piciorul intr-o piatra ratacita si ea, ca si mine. Imi port usor pasi fantomatici si fara scop pe langa masina cu "Scoala", ce se deplaseaza alene in plina strada pustie. Facand abstractie de la alte cateva persoane obisnuite, pe trotuar suntem doar eu si ghiozdanul meu de incredere. Din ghiozdan, Bocanila imi face semne disperate ca nu mai are mult aer. Si atunci, imi amintesc. Defapt, eu am scop. Vreau sa ajung acasa. Din nou. Nu e nici 7 juma' dimineata, iar eu ma indrept destul de greoi spre asa zisa "acasa". Stiu ca nu mai am mult, dar cred ca o constientizez inconstient. Din reflex. E oare pentru ca ploua? Pt ca cerul isi plange durerea de a ne vedea in fiecare zi? Pt ca ... poate... doar ploua la prezent pt un copil fara somn ca mine?
miercuri, 5 august 2009
Ca de cerneala...
Privesc cerul de culoarea cernelii si incerc sa mai traiesc inca cu iluzia ca maine va fi mai bine. Inca putin, doar putin... Stoluri de pasari jucause se perinda prin fata norocosilor, si recupereaza timpul pierdut in timpul zilei mult, mult prea calde. Nor de pene si de suflete calatoare. Mama ma intreaba ceva. Nu reusesc sa-mi dau seama ce, asa ca raspund cu un " aha" simplu si tremurat. M a intorc, ii zambesc ca un om obosit, ce si-a acceptat soarta si o intreb ceva legat de programul de a doua zi. E prea intuneric sa-si dea seama ca plang. Imi intorc iar privirea spre geam. Atat de aproape si totusi atat de departe... Mi se inchid ochii deja. De oboseala, de dor, obisnuinta. Stiu. Sigur va fi bine. Dar incepand de maine. Acum sunt mult prea obosita sa mai fac vreo schimbare. As putea chiar sa ma culc aici, pe jos in balcon, ca un copil temator si ratacit de fiinta ocrotitoare ce-o reprezinta mama lui. Dar mai bine maine. Ar fi o schimbare prea mare...
luni, 27 iulie 2009
Iulie
Liniste. Singur pe un drum plin ochi de oameni curiosi ce ranjesc atotstiutor si superior la imaginea ta usor ciudata. Subtil... Nesigur de proprii pasi, mergi mai departe pe drumul improvizat de caramizi galbene, spre palatul maretului Oz. Acasa. Amintiri ratatacite voit se intorc insotite de parfumul greu al frunzelor proaspat taiate de dafin si cimbru, ajutate de racoarea unei brize straine. Par fluturand si ondulandu-se in bucle fine si totusi razvratite, pe ceafa. Trist. Un batran abatut, adineori blocat chiar in fata trecerii aproape sterse de pietoni, aluneca in fata ta, fara sa te detecteze macar, spre un sfarsit sigur, numit " Singuratate". Scari. Un drum serpuit, inselator spre labirintul claustrofobic scos ca din visele lui Alice si Tara ei a Minunilor. Frica. Teama ca imediat ce vei trece pe sub crengile copacilor incarcati cu dorintele indragostitilor de vacanta, te vei pierde in propriile ganduri si-n umbra gardului impozant de fier. Lacrimi de dor si speranta. Apus. Lumina palida a sfertului de luna izolat, strivita sub cenusiul norilor alungati din Oblivion. Muzica indepartata de cutiuta muzicala, provenita de la bicicleta unei fetite inocente si lipsite de griji, si gangurelile copilului cu capul plecat pe pieptul mamei sale, in incercarea de a imita suava melodie de alint a fiintei ce i-a dat viata. Libertate. Ridicarea bratelor lovite inca din iunie de Soare, si a fruntii ostenite de efortul de-a scapa de incruntari de griji, spre viitor, spre o noua zi. Zi de iulie in sufletul tau.
joi, 23 iulie 2009
Jucandu-ne de-a lupul moralist
Ar fi frumos... Ar fi frumos sa ne bucuram de toate lucrurile mici, nesemnificative pe care tot insistam sa le evidentiem celor din jur si pe care noi le ignoram din ce in ce mai des. Pe modelul lupului moralist, asa si noi, cei care ducem o viata perfecta. Viata perfect banala. Dar, atata timp cat dam sfaturi pe un ton sigur, deci fara sa ne tremure vocea de eventuale emotii posibil cauzate de atatea minciuni, si adaugam in context si cuvinte care nu isi au locul acolo, ci intr-un dictionar intitulat "Cuvinte lungi si grele care dau fraierilor impresia ca suntem chiar inteligenti" atunci clar vom fi crezuti. Chiar daca traim intr-o dezordine pe care inca nu o numim haos, chiar daca intreaga viata ne este invaluita intr-un abur constant de alcool si fum de tigara, si banca din parc pe care o utilizam drept pat este inconjurata de ace, seringi si lame, important e sa militam pentru pace, ca buni concetateni ce suntem. Practic, nu asta vrea fiecare din noi? Ma refer la pace, desigur. Stiu, in ziua de azi nu prea mai sunt persoane care sa recunoasca acest lucru, fiindca sunt prea ocupati sa dezminta "falsele" acuzatii ca ar fi cocalari, pitipoance, pe invers (ca sa cuprind toate sub-categoriile) sau emo kids. Nu ca societatea ar avea ceva cu ei, Doamne fereste! Si defapt, sunt de acord si imi convine ca suntem pe cale de disparitie ( militantii pt pace). Pentru ca daca nu ar fi that way, sa recunoastem. Stirile de la ora 5 ar fi desfiintate, iar noi am ramane fara ocupatii mondene...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)