Imi alerg temerile dupa fiecare colt de bloc ordinar. Imi las speranta sa zboare pe deasupra tuturor acoperisurilor parasite si imi ascund pulsul de atentia ploii in toate scarile bantuite de spirite jucause. Sunt un om obisnuit. Un om legat de toate lucrurile pe care le-a avut, legat de toate locurile pe care le-a vizitat si de toate persoanele pe care le-a cunoscut. Nu stiu de ce am impresia ca de fiecare data cand cineva ma uita, sufletul se mai fragmenteaza o data. Sau poate doar viseaza asta. Cosmarul unei existente eterne.