Trec aproape intotdeauna in drum spre casa pe langa blocul in care obisnuia sa stea. Dap, la etajul doi. Jaluzele in doua nuante de portocaliu in momentul de fata. Nu ma pot abtine sa nu-mi ridic privirea si sa incerc sa-mi amintesc cum era. Si ma gandesc la cum ar fi fost daca, desi foarte rar.
Cand am timp, vin acasa de la scoala sau de unde vin si pe strada pe care stiu ca obisnuiam sa locuiesc cand aveam in jur de 2, 3 ani. Nu imi amintesc mai nimic. Defapt, chiar nimic. Dar de cate ori vin pe acolo, ma ajunge din urma un calm ciudat de placut. Devin usor melancolica, daca se poate ajunge chiar pana intr-acolo.
To felul de strazi, tot felul de povestiri, tot felul de poze, desene, melodii. Toate imi amintesc de cum a fost si toate ma fac sa ma gandesc la cum va fi. Am un viitor foarte nesigur, ca toti defapt. Dar al meu e mai mejcher.
PS: cine ghiceste ce inseamna mejcher, primeste o comanda de roll-over pe loc, si fara taxe suplimentare de transport
cupiiil >:D<
RăspundețiȘtergere