Inchid ochii si dau drumul la muzica.
Nu ma intreba de care, e o intrebare fara sens...
Deci inchid ochii. Si ma trezesc intr-o lume ciudata.
Ei, de care lume! Din aia pe care tu sigur nu ti-o poti imagina.
Si ma trezesc in mijlocul unei vaaaste campii, toata plina cu flori.
Da, da, flori de camp. Cum ai ghicit?!?
Asa, si soarele, de o nuanta foarte ciudata straluceste printre niste nori de aceeasi nuanta ciudata. Totul in contrast cu cerul rosu-oranj.
Nu, nici soarele si nici norii nu sunt verzi. Nu fi absurd!
Vantul incepe sa bata alene printre nijte crengi contorsionate si canta un cantec destul de sinistru.
Normal ca nu mi-e frica! Cu cine crezi ca vorbesti?
Desi vreau sa mai stau acolo, intinsa pe campul ala frumos colorat si viu mirositor...
Nu era invers! Asa am vrut eu sa spun, na.
.. se face din ce in ce mai ciudat. Soarele si norii dispar si ei invaluit intr-o ceata foarte ciudata. Inainte sa spui ceva, raspunsul e nu, desi era ciudata, ceata nu era verde. Deloc. Si pana la urma, asa, bajbaind pe intuneric..
Bine, rectific. Bajbaind pe ceata...
... incerc sa dau de un loc unde sa ma adapostesc. Dar unde? Eram in camp liber!
Da, si colorat si parfumat. Nu ca ar avea vreo relevanta, dar ma rog...
Merg ce merg si ma impiedic de ceva. Din cate imi dau eu seama, de niste trepte.
As aprecia daca nu mai m-ai intrerupe atata. Sincer. Si nu stiu din ce erau facute treptele!
Revenind. Unde am ramas? Aaa, da. La trepte. Si incep sa le urc, tot impiedicandu-ma. Ma mir cum de nu mi-am rupt vreo mana sau ceva. Mai urc putin si dau peste o usa.
OK, recunosc. M-am lovit de usa!
O deschid, si cand sa deschid si ochii, ma trezesc la viata reala.
Da, sunt sigura ca nu m-am lovit la cap pe drum. Cum adica finalul nu e destul de palpitant?! Atunci uimestema tu cu o poveste "palpitanta". Si nu mai rade atata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu