Statuie de marmura la noi in gradina

Sa te intorci acasa si sa stii ca esti asteptat.
Dupa o zi ingrozitoare.
Cu toate ca ai ras, si te-ai prefacut ca razi, cu toate ca ai plans, si te-ai prefacut ca plangi, cu toate ca ti-a pasat, si te-ai prefacut ca-ti pasa, pentru tine ziua a fost ingrozitoare.
Pentru ca a decurs normal.
Ca de obicei.
Inconjurat de banal.
Mergi.
Sau asa se presupune.
Rectificam.
Te tarasti pe drumul spre casa.
Te mai si bate soarele in cap.
Printre fulgii enervanti de nea, ce-ti sar in ochi la fiecare doua secunde.
Ce esti tu, parbriz?
In fata blocului, o pisica. La inceput, desi te incapatanezi sa o ignori, ti-e absolut imposibil.
Doar iti sta in drum.
Si nici nu da semne ca te-a receptat.
Desi te priveste fix in ochi.
Prima zi se fereste. Doar esti om, si oamenii i se par dezgustatori. Cine stie ce boala va lua daca te atinge, chiar daca ea e cea care mananca tot felul de resturi radioactive. Nu tu esti tu ala care straluceste verde din inima intunericului.
A doua zi, fuge de tine. Deja a vazut cat de urat te uiti.
A treia zi pleaca exact inainte sa ii dai un sut. Din greseala, desigur. Ti se urca sangele la cap (daca esti un caz mai special si nu este deja acolo) cand vezi cata persiflare denota coada ei aflata in miscari ondulatorii. Inca am dubii. Coada are creierul ei propriu?
A patra zi trebuie sa o pasesti. Acela e locul ei, si nimeni nu-ti da dreptul sa incalci proprietatea personala a cuiva. In ce tara am ajuns! Nici nu stii ce fanatic.. Aaa, pardon. Sustinator... al drepturilor animalelor abandonate te pandeste de dupa colt. Sau ascuns dupa un stalp erodat. Dar de unde stie el daca pisica aia a fost abandonata sau s-a nascut pe strazi???
A cincea zi ti-a lasat cale libera, alegandu-si un loc in gradina de unde te poate privi, injura si scuipa in voie. Pardon, am ajuns deja la personificari. Sa sarim peste partea cu scuipatul.
A sasea zi realizezi cat de deceptionat esti defapt. Pisica pare sa nu se mai fi miscat de acolo.
A saptea zi deja se reinstaleaza obisnuinta. Nici nu stii de unde te acapareaza banalul...
A opta zi incerci sa faci pace cu "figurina", oferindu-i ceva de macare. Ceva comestibil. Se dovedeste inutil. Dupa juma' de ora, cand te uiti pe unul din geamurile de la balcon, observi ca mancarea e tot acolo. In schimb, par mai multe pisici. Realizezi ca nu ai ochelarii. Ii pui, si tot vezi inca doua pisici in plus, acum tarandu-se inapoi spre ascunzisurile lor. Mancarea, gone! Pisica "ta", adica comuna, a blocului, dar nu conteaza, e tot acolo. Hmm, macar ai satisfactia ca nu esti discriminat.
A noua zi deja te enervezi. Pai unde e respectul???
A zecea zi deja te amuza. Te amuza cat de prost ai putut fi zilele trecute. Cand o vezi, ii zambesti, te inclini ca la curtea regelui Arthur in fata ei, si intrii in scara blocului fredonand.
A unspea zi nu o vezi. Nu te duci acasa, de aia.
Peste alte trei zile o vezi si-ti pare rau. Pare ca ti-a simtit lipsa. Ori esti nebun, ori ti se pare. Una din patru. Mai incerci sa-i arunci ceva de mancare si intrii in bloc. Acolo astepti sa-i vezi reactia. Nici nu trebuie sa astepti mult. Mananca. Indiferenta, studiata. Miauna, si pare fericita.
Urmatoarele saptamani nici nu te mai obosesti sa o cauti. Stii ca e acolo. Si stii ca tine la tine.

Statuie de marmura cu suflet la tine in gradina.