marți, 1 septembrie 2009

Poate

Ma simt franta sub cerul plin de intrebari si indoieli. Zbor intrerupt de pescarus fugar. Ma scutur de praf si-mi indrept hainele sifonate in urma caderii. Ridic revoltata pumnul spre cel mai apropiat felinar si in incercarea de a-mi descarca ura prin injurii, observ schimbari. De nori, soarele ia adapost dupa un bloc de 10 etaje si imi rade in fata. Ii intorc salutul abstract prin cea mai chiorasa privire posibila, si-mi ridic gulerul camasii de sub plover. Ma simt mai la adapost in acest fel. Ma uit in jur si realizez ca sunt departe de casa. Pornesc incet pe jos, in speranta ca ma voi dezmorti intr-un final. Sunetul deranjant al rasului de astru absurd mi-a ramas inregistrat in timpane. Ma zburlesc si cred ca doar asa voi scapa de amintire ca de o piaza rea. Poate e mai bine ca nu zbor acum...
Imi simt grele genele si buzunarele blugilor si asa largi. Prima, e de la atmosfera si neodihna. De a doua nu sunt asa sigura, asa ca verific. Intr-unul din buzunare gasesc telegonul si cheile. Pot sa sun la cineva sa ma duca acasa, dar prefer plimbarea. In celalalt buzunar, turta dulce. In jur de 5 bucati zdrobite. Incep sa rontai fericita din una si decid sa-mi denumesc pantalonii "Nadragii miraculosi"
Adidasii produc o melodie placuta, melancolica pe frunzele moarte. Simt ca nu am copilarit suficient. Curand, ma ratacesc in gandurile fara inceput, sfarsit si sens. Nu realizez ca a inceput sa ploua decat cand imi suna dispozitivul de comunicatii. Stropi mari de perinda pe ecranul in nu stiu cate mii de culori si nu reusesc sa fac diferenta intre un amarat de "m" si doi de "r". Hotarasc sa nu raspund oricum. La ce bun acuma?
Ciudat. Incetinesc pasul pana la viteza unei pisici de pe gard care sta, si contrar tuturor lucrurilor in care cred, ma adapostesc intr-o oarecare scara de bloc. Tot de 10 etaje. Rontai cu deznadejde acum, chiar anemic din ultima bucata de turta si ma asez pe o treapta in fata usii. Cel putin, am intentia. Ratez, si aterizez in fund pe ciment cu cel putin doua nivele mai jos decat imi propusesem. Raman indignata si tintuita de frig. Ceva ma atrage spre gemuletul mizer. Afara ploua si acum. Ploua pacatos cu rugaciuni. Telefonul suna insistent. Poate e mai bine ca n-am zburat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu