Toate culorile imi incanta ochii, dar foarte putine sufletul. Pe alea cred ca le pot numi preferate. Cand eram mica, au trecut prin schimbari destul de drastice, topurile astea ciudate ale mele. De la rosu la albastru, la verde, la gri si galben. Dragut... Am renuntat si am ales cate o reprezentativa din fiecare categorie. Sunt foarte indecisa.
- albastru-safir. Ca si bluza mea preferata pe care am tot pomenit-o recent, imi induce nostalgie, calm absurd si liniste interioara. "Mi-e dor. Mi-e dor si nu stiu de ce...". Ce ironie, bluza e de aceeasi nuanta. Probabil culoarea mea preferata. Ma regasesc cand ma simt singura, sau serioasa si pregatita sa ma implic intr-un proiect sau asa ceva.
-verde-feriga (cred ca asa se cheama, dar sincer nu ma intereseaza prea tare). O nuanta destul de potolita de verde. Again, relaxanta. Ma regasesc in ea in momentele in care stau la umbra frunzelor de stejar pe timp de vara timpurie. Calma, ganditoare si putin somnoroasa.
-galben-floarea soarelui (cred ca asta e nuanta). Optimista, vesela,inocenta, glumeata, mereu surazatoare. Eu in zilele mele cele mai bune. In afara de partea cu inocenta... Am o gandire bolnava, folosita sanatos.
-rosu-mar- nu o pot gasi nuanta exacta, asa ca am folosit una aproximativa. E un fel de rosu cum vezi la merele maari si gustoase, aduse de prin strainataturi. Aveam o astfel de carioca la un moment dat. Acum e data disparuta pe o cutie de lapte si aia ratacita. Rosu a fost initial culoarea mea preferata din copilarie. Acum nu ma caracterizeaza decat prin... ciudat, mie imi inspira, cel putin nuanta asta, o usoara timidete, retragere, optimism din nou, copilarie, jocuri.
-gri-argintat- e cea mai adaptabila culoare pe care o cunosc. Poate deveni o total alta culoare in functie de ce nuanta vie care ii este adaugata. Asa sunt si eu adesea. Ma adaptez destul de usor la orice mediu. Am nevoie doar de putina culoare in viata mea.
Bine, ca mai sunt o groaza de culori care le ador. Cum ar fi albastru-cobalt sau spirt, nuante ce ma ajuta la creativitate, atat muzica cat si desen. Apoi verde crud, o culoare care ma amuza si ma face sa rad mult. De mine, de tine, de oricine. Negru, clasicul, stalpul societatii. Bine, negru nu e o culoare, dar nu conteaza. Si altele, altele.... Toate ma caracterizeaza intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu