vineri, 4 decembrie 2009

Ecuatia parasirii provizorii (ca si cum ne vom mai intalni vreodata)

Plimba-ti degetele subtiri si artistice pe coloana vertebrala a sufletului ce se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-mi ca vei fi intotdeauna aici. Langa mine.
Sau macar promite-i lui, sufletului. Promite-i ca vei continua sa ii zambesti, macar de la distanta, ca vei continua sa ii vorbesti, macar in mintea ta, ca vei continua sa ii alini incertitudinile, macar de forma.
Promite-i tu, scrie-i tu toate planurile tale imaginare, pentru ca pe mine deja nu ma mai crede. L-am mintit de mult prea multe ori...

Picteaza-ti zambetul, si arde-ti numele pe buzele acestui suflet ratacitor, care se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-i ca vei raspunde intotdeauna chemarilor sale disperate. Promite-i ca il vei auzi mereu, macar sub forma unei dorinte, ca ii vei recunoaste unduirile vocii din multimea care te acapareaza, macar sub forma unui ecou, ca fluctuatiile vocii lui persisente vor mai avea vreo influenta asupra starii tale, macar ca o ultima betie.
Promite-i tu, sopteste-i tu toate dorintele tale ascunse, pentru ca pe mine deja nu ma mai crede. L-am amagit de mult prea multe ori...

Canta-ti melodiile tale dramatice si lipsite de sens la urechea sufletului ce se prezinta dezgolit in fata ta, si promite-i ca vei citi toate scrisorile lui interminabile legate de iubirea pe care ti-o poarta. Promite-i ca vei da la o parte perdeaua de posibile povesti de groaza, macar cat sa il scapi de temeri, ca aprecia fiecare detaliu al scrijelirilor lui copilaresti, macar cat sa-i conferi speranta, si ca vei crede pana la capat intr-un final fericit in doi. Intre voi doi. Intre noi doi. In trei.
Promite-i tu, mangaie tu tot ce inseamna el pentru tine pe pielea lui manjita de pacat si dor, pentru ca pe mine nu ma mai crede. L-am ametit de mult prea multe ori...


Si acumm minte-ma si pe mine. Dar minte-ma sincer. Ca si cum ar fi ultima oara cand ne intalnim. Amandoi. Toti trei. Ca si cum momentul de fata chiar ar fi real. Ca si cum e prima si ultima minciuna spusa de tine. Catre mine. Catre noi. Amandoi. Toti trei

2 comentarii:

  1. Ti-am spus vreodata ca esti geniala? Habar n-am despre ce vorbesti in cele mai multe dintre postari, da' banuiesc ca asa sunt geniile... neintelese...

    *huggie*

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, love. Esti sweet. Dar cum am mereu cate ceva de comentat, va trebui sa te contrazic. Neinteleasa sunt, geniu niciodata:))

    RăspundețiȘtergere