Nici nu stii ca mi-ai frant sufletul in mii de bucatele cand m-ai contactat. Urasc sa ma cert cu cineva. Urasc sa ma cert mai ales cu tine...
Imi pare rau. Nu mi-am dat seama ca am gresit. Serios. Am vrut doar sa fie o gluma. Nu e ca si cum sunt singura care a gresit oricum...
Chiar imi pare rau. Ca te-am enervat. Ca te-am facut sa suferi. Ca sunt absurda. Imi pare rau...
Ma crezi, nu-i asa? Stiu ca va trece o perioada, dar chiar tu ai spus-o. Ma vei ierta eventual.
Am multe de spus. Esti unul din cei mai buni prieteni ai mei. Si tu crezi asta despre mine? Iti pare rau ca aflu in astfel de conditii... Si mie. Mai ales mie.
Ne vom impaca, nu?
De ce ma port asa frumos cu tine? Pentru ca tin la tine, prostule. Pentru ca te iubesc, in felul meu aiurit si incoerent. Si ce daca te-ai mai purtat aiurea in trecut? Si eu am gresit. Am gresit amandoi. Imi pare rau...
Deja m-ai iertat? Dar parca ai spus ca... Poate e mai bine sa fii suparat o perioada pe mine. POoate asa ma invat si eu minte sa gresesc mai putin. Fata de tine, fata de persoanele care chiar imi sunt aproape.
Orice ar fi, imi pare rau. Si iti voi spune asta si in persoana. Si voi insista. Voi insista pana imi vei accepta scuzele cele mai sincere pe care le-am spus vreodata. Pana te voi enerva cu ataea scuze. Defapt, nu. Nu vreau sa te enervez iar.
Asa ca da-mi lipiciul ala. Si da-mi voie sa-mi adun sufletul de pe jos. Si sa-l mint. Iar. Sa il pacalesc ca totul va fi la fel ca inainte. Daca plang oare mai invie? Poate ca e bine sa ii mai acord ceva timp. Si tu sa-i mai acorzi ceva atentie. Pnetru ca si el te iubeste. Prostule...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu